Recunosc, sunt divina!

16 noiembrie 2008
Scriu acest solilocviu cu voce tare si raspicata deoarece nu mai
suport sa-mi aud numele imporscat cu deluviile  provenite din
dezagregarea lacomiilor voastre, nu mai suport sa vad siroind prin
bloguri dar si prin presa televizuala si scrisa blasfemii pline de
injuraturi si de ura la adresa unei secretare care nu v-a spus nici
da-te mai incolo in tramvai, pentru ca sa fim seriosi, in orasul Alejd
nu circula tramvaiuri.
Citez mai jos cu niste monstre de rautate care am dat peste ele in
bloguri care le credeam prietene si intelegatoare, de exemplu
Greenfield si inca unul mai nou, ca sa dau decat cateva exemple
succinte intru cat am uitat dupe ce bloguri am gasit defaimatoarele
insemnari care asa ce m-a enervat incat mi-am pierdut uzufructul
ratiunii, toamna fiind, deci anotimpul fructelor si legumelor asortate
care facem toti uz de ele cand ne e foame sau pur si simplu pofta.
 
CITAT 1

 

| TAG: Criza financiara si rudele ei 13.11.08 16:32:55

Bookmark: post-583002Crizaaaaa, Crizaaaaaa, Crizaaaaaa….

 Buna
ziua,

rugam pe toti bunicii, parintii si prietenii fetelor si doamnelor pe care le
cheama Crizantema sa se abtina in aceasta perioada de la a le striga pe acestea
folosind forma scurta a numelui: Criza.
Aceasta masura se impune pentru a nu starni si mai rau panica in randul
populatiei.
Va multumim pentru intelegere.

Comitetul de Criza….

 
CITAT 2
 

Bookmark: post-573738Criza face viata mai sanatoasa – advertising for
crisis
        

Criza face viata mai sanatoasa

http://www.businessmagazin.ro/images/default/pix.gif

Pe timp de
criza, oamenii tind sa asculte melodii mai lente, sa faca mai multa miscare
si sa manance mai sanatos. Cand economia merge bine, se danseaza mai mult, se
mananca mai mult in oras, dar sunt si mai multe accidente rutiere . Legaturile
dintre aceste efecte si cauzele economice nu sunt insa atat de evidente
pentru toti

 

 
In primul rand ca cum adica criza si rudele ei, sa nu te legi de
mamica nesimtitule, care daca ai ceva cu mine poti sa-mi spui in fata
la comentarii sau sa-mi trimeti email cu poza, ca sa vad si eu cu cine
am de-a face si daca-mi place de fizicul tau. Daca nu, nu.

In al doilea rand analistii financiari putea sa ma intrebe si pe
mine inainte ca sa dee cu pietre si sa ma faca de ras pana si pe
weblog, care acum atatia si atatia blogeri de seama da mai departe
adevaruri false si trunchiate cu mare bucurie in suflet ca se mai
darama un mit, adica eu, care totusi dau dovada de stoicism si nu ma
clintesc nici de-al dracului. Oamenii ar trebui sa stie ca crizantemele
se indoaie, fiind flexibile in gandire si la trup, dar nu se rup.
In al treilea rand este adevarat ca Criza face viata mai
sanatoasa, dar nu e frumos ca un bloger care nici nu ma cunoaste sa
faca publice intimitati de-ale mele, care deja parca vad cum are sa
sara iarasi fanii pe mine ca sa le prelungesc viata si ca sa-i antrenez
ca sa participe si ei la dansez pentru tine. Desi blogerii de succes
dupe weblog ma vorbesc pe la spate, adevarul e ca cu felul meu simplu
de secretara iau ochii tuturor, pana si ochii dracului, care se stie ca
banul e ochiul lui. Deci eu iau banul ca sa scap lumea de tentatii si
de pacate, prostilor, care are sa vedeti ca o sa fie bine de voi pana
la urma si o sa ajungeti in Rai dupa ce va sinucideti.

In al patrulea rand Rest in pieces, cum ar spune Domnul Tase,
patronul de la Alimentara, care le stie pe astea care da cu rest, intre
care el niciodata nu dadea restul la paine, la mezel si la chibrite,
altfel cum si-ar fi construit un imperiu al semipreparatelor de
cartier, huh? Cine trece prin Criza are noroc in viata si ajunge
departe, iar Domnul Tase a ajuns tocmai la Sulina in weekend, ceea ce
mi-a si trimesc sms cu ce mai faci frumoas-o?
In al cincilea rand si in concluzie reiterez afirmatia din titlu si
anume ca recunosc ca sunt divina pentru tot ce se intampla in lume si
in America , dar prefer s-o spun cu mainile mele, nu sa vorbeasca
aiurea-n tramvai (ceea ce deja am stabilit ca in Alejd nu gasesti
picior de tramvai) toti tractorii si detractorii.
Acestea fiind spuse inchei aici mica mea pagina de jurnal care mi-am spus oful si mi-au mai trecut nervii.


olimpiada

19 octombrie 2008
olimpiada mamelomanilor

mesaj catre alergatori


Herman, ghiocelul vietii mele

25 martie 2008
Ce proasta am fost, ce proasta am fost, ce proasta am fost, care am primit un link pe mess cu melodia care m-a intors in timp la vremurile ce eram fericita traindu-le la maxim cu minim de efort, ceea ce efortul nu necesita decat sa fac si eu doua trei cafele pe zi, hai sase in zilele de sedinta, dar imi scoteam parleala martea cand aveam program scurt intru cat imi dadea Directorul pitic dezlegare la plecat acasa ca sa ma pregatesc pentru sexul de vis cu el. Si dupa ce scapam citeam din Divina Comedia si imi notam citate in jurnal sau ma mai duceam la Alimentara unde mai povesteam una alta cu domnul Tase in spate sau ma gandeam la Herman si cu ce sa ma imbrac maine la Campionatul de Solitaire care stateam peste program pentru el. Cititorii mei m-au criticat ca n-am mai povestit despre iubirea mea imposibila, dar eu am evitat cu stoicism subiectul pana azi cand recunosc ca amintirile mi-a napadit realitatea, iar traiul meu in Alejd s-a astupat cu o eclipsa care mi-a luat mintile cand am ascultat melodia si am vazut videoclipul cu cele doua imagini reduntante si repetitive, asa cum si zilele mele erau inainte ca sa ma sinucid ca proasta.
Asa ca-n lyrics am iubit si eu pe altul cu tractor , adica pe Director, dar cine mi-a citit blogul cu atentie si repulsie moderata stie ca de fiecare data cand ma lafaiam pe bancheta din spate eu ma gandeam de fapt cu ochii mintii inchisi la Ghiocelul meu si as fi dat orice, chiar si o cafea, ca sa zbor ca vantul cu Herman pe bicicleta lui galbena si ecologista care mirosea decat putin a motorina pe ghidoane, ceea ce era doar un miros colateral care facea parte din personalitatea lui de sofer.
 
E primul si tot odata ultimul film care il postez pe blog, care nu vreau ca sa abuzez de imagini furate si sa impresionez Blogosfera nemeritat , care eu am deja cuvintele mele potrivite, ca sa nu mai pomenesc de Buton. 
 
 
 
 


Herman, ghiocelul vietii mele

25 martie 2008
Ce proasta am fost, ce proasta am fost, ce proasta am fost, care am primit un link pe mess cu melodia care m-a intors in timp la vremurile ce eram fericita traindu-le la maxim cu minim de efort, ceea ce efortul nu necesita decat sa fac si eu doua trei cafele pe zi, hai sase in zilele de sedinta, dar imi scoteam parleala martea cand aveam program scurt intru cat imi dadea Directorul pitic dezlegare la plecat acasa ca sa ma pregatesc pentru sexul de vis cu el. Si dupa ce scapam citeam din Divina Comedia si imi notam citate in jurnal sau ma mai duceam la Alimentara unde mai povesteam una alta cu domnul Tase in spate sau ma gandeam la Herman si cu ce sa ma imbrac maine la Campionatul de Solitaire care stateam peste program pentru el. Cititorii mei m-au criticat ca n-am mai povestit despre iubirea mea imposibila, dar eu am evitat cu stoicism subiectul pana azi cand recunosc ca amintirile mi-a napadit realitatea, iar traiul meu in Alejd s-a astupat cu o eclipsa care mi-a luat mintile cand am ascultat melodia si am vazut videoclipul cu cele doua imagini reduntante si repetitive, asa cum si zilele mele erau inainte ca sa ma sinucid ca proasta.
Asa ca-n lyrics am iubit si eu pe altul cu tractor , adica pe Director, dar cine mi-a citit blogul cu atentie si repulsie moderata stie ca de fiecare data cand ma lafaiam pe bancheta din spate eu ma gandeam de fapt cu ochii mintii inchisi la Ghiocelul meu si as fi dat orice, chiar si o cafea, ca sa zbor ca vantul cu Herman pe bicicleta lui galbena si ecologista care mirosea decat putin a motorina pe ghidoane, ceea ce era doar un miros colateral care facea parte din personalitatea lui de sofer.
 
E primul si tot odata ultimul film care il postez pe blog, care nu vreau ca sa abuzez de imagini furate si sa impresionez Blogosfera nemeritat , care eu am deja cuvintele mele potrivite, ca sa nu mai pomenesc de Buton. 
 
 
 
 


Am butoane

28 februarie 2008

 

 
De fapt am numai un buton , dar am zis la plural ca sa para
insemnarea mai multa si mai atragatoare. Acesta este butonul mult
asteptat, pe care nu-l vand, asa cum fac alte bloguri, ci il ofer pe
gratis fetelor din blogosfera, ca sa apese pe el cand le vine P.M.S.-ul
la cap si dracii. N-am dormit trei zile ca sa fauresc butonul, dar sunt
constienta ca arta cere sacrificii, asa ca acum, uitandu-ma gales
inspre el, si din stanga si din dreapta, sunt de parere ca a meritat.
Am dormit numai noaptea, ceea ce mi-a cam tulburat campurile
energetice, care nu sunt obisnuite cu acest regim, dar la serviciu n-am
inchis un ochisor, pe cuvant, asa ca pe langa munca asidua la buton a
mai trebuit sa ascult si palavrageala sotiei Directorului, care e o
fufa fandosita si geloasa ca ma culc cu barbatul ei la birou. E o
proasta si merita s-o calce in picioare fanii mei. In primul rand ca nu ma
culc cu Directorul la birou, acolo dorm singura…. daca s-ar culca si
el pe scaunul meu de secretara sunt sigura ca s-ar foi si ar da din picioare, iar eu
nu m-as odihni deloc. In al doilea rand, am uitat ce voiam sa spun, ma
cam enerveaza ca trebuie sa scriu insemnarea asta in loc sa mai
povestesc din viata mea, dar altfel nu pot sa-mi promovez Butonul.
Deocamdata sunt cam dezamagita, intrucat nu s-a inscris la top
decat Orhideia mov, cred ca celelalte flori din glastra blogosferei
sunt timide sau ocupate cu Roblogfestul, dar nu-i nimic, mai astept,
desi rabdarea nu e una din calitatile mele multe, cum ar fi:
- cultura (cartea mea preferata este Divina Comedia , ceea ce se
vede si in scrisul meu si chiar seman putin cu Infernul, mai ales la
culoarea pielii negricioase care nu ma da de gol cand ma inrosesc de
emotie si fluturi in stomac)

- toleranta (am avut o prietena care lucra la o casa de toleranta,
dar mai mult
pe trotuar, si am convins-o sa se faca si ea secretara si sa-si
croiasca un drum in viata in loc sa-si traiasca clipa stand pe loc,
adica pe trotuar, pana la adanci batraneti cand nu
s-ar mai uita nici dracu la ea)

-  tenacitate (intrucat nu ma las nici moarta si fanii mei pot
depune marturie ca am scris pe blog si cand eram in Rai, unde ajung
fetele bune)
- sensibilitate (sunt foarte sensibila la frig si ma imbolnavesc de rosu in gat, ceea ce ma face fierbinte cand nu te astepti)
- cunostinte de operare PC (sunt campioana la solitaire)
- iubire de frumos si de aproapele meu (aici nu mai pun nimic in paranteze, intrucat nu e momentul confesiunilor)
- iubire de animale (Herman, boule, te-am iubit!)
As mai avea multe de adaugat, dar ma opresc aici, ca sa nu abat
atentia de la eroul principal al acestei insemnari, Butonul
Crizantemistic, caruia i-am compus si primul slogan publicitar .
 
Butonul Crizantemistic te scoate din anonimat si te umple de respect!
 
 

Concurse, concurse!

24 februarie 2008
Am primit pe email multe la viata mea, dar ce dovada mai buna imi
trebuie ca sa inteleg si eu odata ca niciodata ca oamenii sunt rai si
ciudosi?
 
draga criza
sa stii ca te-am nominalizat la roblogfest ca sa-ti fac un
cadou de sfantul valentin , dragobete si martisor, dar nu stiu ce s-a
intamplat si blogul tau a fost sters din lista.
 
omul bun la toate
 
Deci eu acum imi tai venele sau fac o plangere la aia cu
discriminarea? Roblogfestul a intrat pe blogul meu, mi-a cercetat
pozele, a vazut ca-s neagra si m-a sters de pe lista. Alta motivatie nu
exista, eu scriu frumos, inteligent, ingrijit si am si cei mai tari
comentatori,. Am si un pic de mov in header, ceea ce consider ca e
atragator pentru o femeie si blogul ei.
 
Ce frumos ar fi fost sa castig Roblogfestul, sa ma descopere si pe
mine un blogscouter inalt si brunet si regizor cu nasul in vantul
schimbarii, si sa faca un film dupa viata mea plina de peripetii. M-au
sters! M-au eliminat pe nedrept dintr-o competitie care ar fi putut
sa-mi schimbe viata.
Dar cel putin Ratonul s-a tinut de cuvant si m-a pus in top.
Problema e ca ma simt stinghera acolo, celelalte fete din top sunt
fitoase si scriu cu neologismuri care decat mimeaza viata adevarata
care mie imi place sa spuna domne pe sleau, nu sa se ascunda dupa
degete si tropi. Asa ca m-am hotarat sa-mi fac si eu Topul
Crizantemistic, ca sa promovez fete sincere, cu scoala vietii, care nu
se-mpiedeca in virgule sau liniute de unire, intru cat unirea se poate
face si fara. Cine are propuneri sau vrea sa fie in topul meu sa-mi
scrie comentariu sau sa-mi trimeata email cu motivatie si poza!

 


Am butoane

18 februarie 2008
 Utilitatea caramelelor
 
Noaptea e un sfesnic bun
 
PORCUL DE DISTRACTII
 
ab absurdo 
 
Triviol 
 
muie, ti-s post magii 
 
 
 
De fapt am numai un buton, dar am zis la plural ca sa para insemnarea mai multa si mai atragatoare. Acesta este butonul mult asteptat, pe care nu-l vand, asa cum fac alte bloguri, ci il ofer pe gratis fetelor din blogosfera, ca sa apese pe el cand le vine P.M.S.-ul la cap si dracii. N-am dormit trei zile ca sa fauresc butonul, dar sunt constienta ca arta cere sacrificii, asa ca acum, uitandu-ma gales inspre el, si din stanga, si din dreapta, sunt de parere ca a meritat. Am dormit numai noaptea, ceea ce mi-a cam tulburat campurile energetice, care nu sunt obisnuite cu acest regim, dar la serviciu n-am inchis un ochisor, pe cuvant, asa ca pe langa munca asidua la buton a mai trebuit sa ascult si palavrageala sotiei Directorului, care e o fufa fandosita si geloasa ca ma culc cu barbatul ei la birou. E o proasta si merita s-o calce in picioare fanii mei. In primul rand nu ma culc cu Directorul la birou, acolo dorm singura…. daca s-ar culca si el pe scaunul meu sunt sigura ca s-ar foi si ar da din picioare, iar eu nu m-as odihni deloc. In al doilea rand, am uitat ce voiam sa spun, ma cam enerveaza ca trebuie sa scriu insemnarea asta in loc sa mai povestesc din viata mea, dar altfel nu pot sa-mi promovez butonul.
Deocamdata sunt cam dezamagita, intrucat nu s-a inscris la top decat Orhideia mov, cred ca celelalte flori din glastra blogosferei sunt timide sau ocupate cu Roblogfestul, dar nu-i nimic, mai astept, desi rabdarea nu e una din calitatile mele multe, cum ar fi:
- cultura (cartea mea preferata este Divina Comedia, ceea ce se vede si in scrisul meu si chiar seman putin cu Infernul, mai ales la culoarea pielii negricioase care nu ma da de gol cand ma inrosesc de emotie si fluturi in stomac)
- toleranta (am avut o prietena care lucra la o casa de toleranta, dar mai mult
pe trotuar, si am convins-o sa se faca si ea secretara si sa-si croiasca un drum in viata in loc sa-si traiasca clipa stand pe loc, adica pe trotuar, pana la adanci batraneti cand nu
s-ar mai uita nici dracu la ea)

-  tenacitate (intrucat nu ma las nici moarta, fanii mei pot depune marturie ca am scris pe blog si cand eram in Rai, unde ajung fetele bune)
- sensibilitate (sunt foarte sensibila la frig si ma imbolnavesc de rosu in gat, ceea ce ma face fierbinte cand nu te astepti)
- cunostinte de operare PC (sunt campioana la solitaire)
- iubire de frumos si de aproapele meu (aici nu mai pun nimic in paranteze, ca nu e momentul confesiunilor)
- iubire de animale (Herman, boule, te-am iubit!)
As mai avea multe de adaugat, dar ma opresc aici, ca sa nu abat atentia de la eroul principal al acestei insemnari, Butonul Crizantemistic, caruia i-am compus si primul slogan publicitar .
 
Butonul Crizantemistic te scoate din anonimat si te umple de respect!
 
 
Am primit pe email multe la viata mea, dar ce dovada mai buna imi trebuie ca sa inteleg si eu odata ca niciodata ca oamenii sunt rai si ciudosi?
 
draga criza
sa stii ca te-am nominalizat la roblogfest ca sa-ti fac un cadou de sfantul valentin , dragobete si martisor, dar nu stiu ce s-a intamplat si blogul tau a fost sters din lista.
 
omul bun la toate
 
Deci eu acum imi tai venele sau fac o plangere la aia cu discriminarea? Roblogfestul a intrat pe blogul meu, mi-a cercetat pozele, a vazut ca-s neagra si m-a sters de pe lista. Alta motivatie nu exista, eu scriu frumos, inteligent, ingrijit si am si cei mai tari comentatori,. Am si un pic de mov in header, ceea ce consider ca e atragator pentru o femeie si blogul ei.
 
Ce frumos ar fi fost sa castig Roblogfestul, sa ma descopere si pe mine un blogscouter inalt si brunet si regizor cu nasul in vantul schimbarii, si sa faca un film dupa viata mea plina de peripetii. M-au sters! M-au eliminat pe nedrept dintr-o competitie care ar fi putut sa-mi schimbe viata.
Dar cel putin Ratonul s-a tinut de cuvant si m-a pus in top. Problema e ca ma simt stinghera acolo, celelalte fete din top sunt fitoase si scriu cu neologismuri care decat mimeaza viata adevarata care mie imi place sa spuna domne pe sleau, nu sa se ascunda dupa degete si tropi. Asa ca m-am hotarat sa-mi fac si eu Topul Crizantemistic, ca sa promovez fete sincere, cu scoala vietii, care nu se-mpiedeca in virgule sau liniute de unire, intru cat unirea se poate face si fara. Cine are propuneri sau vrea sa fie in topul meu sa-mi scrie comentariu sau sa-mi trimeata email cu motivatie si poza
 
 
s frumoas??? mam? foc

da nu am noooroc deloc

caut prin?uuu dinpo ve?ti

da maga???? numa pe?ti

s talentat??? ?is de?teapt?

mo facut maaama poiat?

stiu cnta caaa npo ve?ti

da maga???? numa pe?ti

am un trup preaaa delicat

?i s priceeeput?n pat

m? mi?c neic??? can pove?ti

da maga???? numa pe?ti


Imi repunga blogurile

11 februarie 2008

Adica imi
face gura punga cand citesc la prospaturi numai poiezi plicticoase  si nimic
despre viata adevarata care noroc cu mine si cu alte fete mari din blogosfera
care mai ne povestim si noi intamplarile si viata.

Cititorii
fideli stiu ca vineri am avut blind date la mamograf cu o anumita parte a
blogosferei, atat fani, cat si detractori, dar n-am putut ca sa ne cunoastem
indeajuns prin dans si voie buna intru cat alte femei cu copii mici la san sau
cu sani mici de copii, nu ca mine, ne-au facut scandal ca cica deranjam
linistea publica din sala de asteptare, care eu nu suport sa astept si de aceea
am convocat blind date-ul acolo sa imbin utilul cu placutul. Dar n-a fost sa
fie, asa ca am luat o hotarare de zile mari sa ne intalnim si seara la un local
de lux si fastfood, ceea ce imediat cum am ajuns cu intarziere si am luat loc
jos, aud ca ma striga o voce cunoscuta: Crizaaaaaa! Era Polo, iubitul care nu
m-am despartit de el oficial, dar m-a lasat sa-mi fac damblaua cu yoga ca sa-mi
intaresc chakkrele,  si si-a intarit si el in timpul acesta sistemul
imunitar facand schimb de virusi, spirocheti si gonococi cu diferite doamne si
domnisoare din municipiu , ca e barbat si are si el nevoi.

Vieni,
vieni, mi-a spus Polo pe melodia lui Nico de la Eurovision, vieni e strage mi
la mano sau cam asa, la vita impera, ceea ce m-am cam suparat pe el ca m-a
facut vita in public, dar intru cat avem un trecut impreuna, m-am dus, ce era
sa fac? Pe deasupra m-a mai si bruscat cu bruschette , care eu sunt la dieta si
aveau si usturoi, ceea ce era menit din start sa-mi compromita incercarea de-ami
transforma prin soapte mestesugite la ureche detractorii in fani, r’ati ai
dracu de tractoristi care trebuie eu acum sa fac eforturi sustinute in numele
celebritatii pe blog ce oricum incepe sa ma lase entuziasmul, dupa cum am
mentionat si in titlu.

Dilema mea
noua este acum daca sa ma impac cu Polo si sa reintru in rutina aproape
conjugala sau sa scap de foliculina de hormoni prin intalniri repetate cu fanii
mei. Orice sfat e binevenit in afara de Campverde care o rog respectuos sa se
abtina sa-si mai faca reclama la stropitori pe blogul meu.


Prieteni si dusmani dupa blog

7 februarie 2008

Dea lungul
timpurilor care am scris pe blog si am devenit vedeta mi-am facut colaboratori
si prieteni buni, dar si dusmani nemilosi care ma enerveaza  si vreau ca
sa le multumesc ca exista. Prima si cea mai adevarata prietena care mi-am
facut-o de la prima insmenare este Albators care pe aceasta cale mi-e dor de ea
dar o si inteleg ca n-a avut timp si placere sa mai se intoarca inapoi la mine
in lumea virtuala, intru cat acuma se afla in Australia, a migrat acolo cu un
iubit care l-a cunoscut pe chat si cred si eu ca mai bine sa stee cu burta la
soare pe valurile inspumate ale Oceanului Pacific de unde a iesit un peste mic
decat sa isi piarda vremea pe internet ca toti frustratii.

 

Al doilea
prieten care intai a fost dusman dar i-a venit mintile in cap, deci i-a trecut
si cosurile si s-a maturizat, este Estampille cu virgula mica, el mereu ma
critica la gramatica, dar era decat ca sa se deie la mine si sa ma cucereasca
cu cultura lui de cratime si nu cu cultura de streptococi de pe obraji
care  intre timp i-a tratat cu Isotrexin  dupa cum mi-a povestit pe
email.

 

Tot prieten,
dar si colaborator, este si Macho, care are muschi si vesta de piele si s-a pus
si cu burta pe carte cand facea flotari , el a colaborat la blog cu Metafizica
sexului dupa ce m-am enervat pe el si l-am bantuit pe vremea cand eram stafie
si eram geloasa pe Marisca, o gonflabila urata cu spume care doar spumele a
ramas de capul ei dupa ce i-am gaurit-o in mii de locuri si ar fi costat o avere
s-o vulcanizeze in toate gaurile.

 

Delma mi-a
fost si ea alaturi infruntand impreuna cu mine valuri de critici, dar dupa cum
am mentionat si la comentarii, cine comenteaza la mine are noroc in viata, de
exemplu Puradel care si-a facut firma prospera de cersit si site sau Albators
care uite ce bine a ajuns in Australia, unde in loc de valuri de critici are
parte de valuri de surferi sexi si nu mai are nicio bariera in fata destinului
in afara de Marea Bariera de Corali care e in pericol ecologic dar sunt sigura
ca Albators are s-o salveze, ca e fata miloasa. 

 

Nici
Eagleman nu e de neglijat, m-a incurajat si mi-a dat sfaturi ca sa am grija sa
nu ma ratacesc in jungla jurnalelor virtuale care dusmanii pandeste la orice
pas.  Imi amintesc ca m-a cerut de nevasta online domnul Aristide
Onanissis, un om de afaceri din Manhattan care are o taraba  infloritoare
de hotdogi, dar si Domnul Tase, patronul de la Alimentara din colt.
Comentatorul Director m-a cerut decat de secretara, ceea ce n-am acceptat.

 

Dintre dusmani
amintesc aici pe Muscata_roz, intre care ea a incercat ca sa ma compromita la
onoare povestind adevaruri false despre trecutul meu pe trotuar, pe fetisistul
de labe Ciorapi cu ciunga, care urmareste fete nevinovate ca sa le traga in
poza si ca sa le arate pe la spate pe la spate, pe Iris Mioahara alias
Cotoroanta, nevasta lui Directorul pitic care ma iubea sincer la Bucuresti in
garsoniera de vis in fiecare marti si odata chiar pe bloc, dar decat putin, ca
a venit ploaia. Un alt dusman incipient este Nea Vasile , dar l-a pus la punct
Ffotokko care mi-a propus sa fugim impreuna la Tokyo ca sa mancam sushi pe
saturate in jungla de neoane multicolore care acolo avem mai multe locuri
pentru cini romantice decat la Alejd si de asemenea  in Japonia precis pot
sa ma distrez la tot felul de ecografe transvaginale cu vibratii.

 

Imi amintesc
cu placere de toate certurile noastre de la comentarii si stiu ca mai sunt
multi prieteni si dusmani care ar fi trebuit sa-i pomenesc aici, ca doar si ei
si-au pierdut timpul pe blogul meu si nu-i frumos din partea mea ca sa fiu
nerecunoscatoare, dar asta-i viata, unii pierd, altii castiga si sunt sigura ca
or sa ma ierte si or sa comenteze in continuare ca sa devina din ce in ce mai
importanti si sa-i enumerez si pe ei intr-o insemnare viitoare.

 

In acest
moment cea mai mare dorinta care o am in viata e sa ma puna si pe mine cineva
la Topul Ratonistic, daca se poate pe primul loc si stiu ca nu cer prea mult.
Va multumesc anticipat si va promit ca voi scrie la fel de corect si impartial
ca si pana acum.  

 


Criza internationala

5 februarie 2008

Am revenit
cu forte proaspete care le-am capatat din cauze nedeslusite inca, dar sigur a
contribuit si faptul ca mi-am daruit o perioada de respiro sexual, perioada in care
find asexuata am respirat cu respiratii mai egale si fara gafaituri.

De Polo nu
m-am despartit inca dar m-am cam plictisit de el si m-am umplut de foliculina,
intru cat asa se intampla atunci cand ai orgasm cu acelasi barbat mai mult de
juma de an. Am luat hotararea sa imi sublimez energia sexuala si m-am dus la un
curs de yoga care stiam ca mai fusese o prietena de-a mea care si ea a fost mai
demult miss, nu Miss Univers ca mine, ci Miss Toamna Patriarhului, concurs
organizat de niste bosorogi la sala de lectura a bibliotecii publice din Alejd.
Acolo l-a cunoscut ea pe un guru care i-a promis ca o va ajuta sa devina mai
elevata spiritual si sa castige din ce in ce mai multe concurse de miss prin
gandire pozitiva si activarea chakkrelor, mai ales a chakkrei Swadhisthana sau
cum ii zice care e responsabila cu constiinta sexuala si a potentialui sexual,
care eu chiar ca am. Asa ca m-am dus cu ea la cursuri, care le tinea un domn
intr-un apartament de langa gara. Acolo mi-a placut foarte mult, ne-a invatat
pozitii noi de stat in ele la meditatie, ceea ce am aplicat si eu  cu un baiat care vroia neaparat sa-l invat limba botzwaneza si l-am meditat vreo doo nopti sau trei. Tot
acolo am aflat o carca de cuvinte noi care am sa ma dau mare cu ele pe blog pe
rand. Cand mi-a zis guru ca am nevoie de un respiro sexual ca sa sublimez mai
bine eu am crezut ca ma invata sa respir mai sanatos in timpul sexului de vis
si m-am bucurat, dar pe urma am fost pusa in fata crudului adevar, respiro
insemna pauza. Dar am fost ascultatoare si supusa, ce era sa fac, ca doar nu ma
dusesem la cursuri sa le impun regulile mele. Polo m-a inteles si s-a acuplat a
doua zi cu receptionera de la o pensiune de la marginea orasului, dar eu nu
m-am suparat, ba chiar din contra, m-am bucurat pentru el ca nu mai ma bate la
cap toata ziua cu cifrele lui de afaceri mici si mijlocii. 

La cursuri
am fost constincioasa si punctuala, dar pana la urma mi se umflasera sanii si
ma dureau, mai ma durea si burta si chiar aveam migrene la creer, asa ca i-am
cerut voie lui guru sa ma retrag, intru cat fiecare sublimeaza in felul
lui,  iar mie mi se urcase sublimarea la lotusul capului si nu vroia sa iasa afara.
Guru s-a enervat si m-a facut negresa imputita, dar stiu ca decat din
sublimare, care el sublima mai ales pe gura, find mai batraior. Prietena mea a
zis ca daca nu mai vin eu, se lasa si ea de yoga, ca ce, sa se plictiseasca
acolo singura? Cand eram impreuna mai ziceam o barfa, mai radeam de guru ca cam
balosea cand se uita la noi, dar acum gata, nu s-a mai dus nici ea.

In timpul
respiroului sexual mi-a furat un alt yogin mobilul si asa s-a facut de am ramas
fara numerele de telefon ale domnilor din Alejd care mai ma scotea la cine
romantice cand era Polo plecat in Italia. Deci n-am avut cum sa dau de nimeni
in seara cand m-am lasat de yoga, am navigat decat pe internet si am gasit
acolo sfaturi de la alte femei cu dureri ca a mele care ziceau ca sigur am
ovare polimicrochistice de la foliculina si trebuie sa fac o ecografie
transvaginala de urgenta.

A doua zi
mi-am luat un  Nokia N95 si am sunat sa ma programez la echo. M-a
programat peste trei zile, care in timpul asta mi-am continuat respiroul sexual
si m-am jucat pe telefonul cel nou si mi-am mai recuperat si din numere, dar
decat o parte. Dupa trei zile, la ora stabilita, m-am dus la cabinet si acolo
in sala de asteptare mai era un domn japonez care mi-a spus ca si el tot pentru
ecografie a venit, dar nu vaginala ci la rinichi, ca crede ca are pietre.
Programarile se dadusera un pic peste cap, dar nu mi-a parut rau, intru cat
domnul japonez era foarte dragut, am mai vorbit una alta si chiar mi-a dat
numarul lui de telefon findu-i cred ca mila de mine cand i-am povestit ca cam
ramasesem fara numere. Era foarte bine imbracat si chiar incaltat, care la mine
e foarte importante incaltarile la un barbat si in final am stabilit de comun
acord mutual sa ne intalnim la o cina romantica mai incolo, dupa echo, ca sa ne
impartasim impresii.

La ecografie
eu am intrat prima, care mi-a cedat japonezul intaietatea si  acolo domnul
doctor avea un aparat lung ca o placa de indreptat parul, dar mai subtire, care
a pus un prezervativ pe el si mi-a cautat prin adancurile mele intime cauza raului si
a durerilor de sani si burta. Cand incepuse sa-mi placa ce-mi facea domnul doctor,
acesta a zis ca gata, a terminat consultatia, si ca singura problema e ca
trebuie sa fac mai mult sex. Exact asa credeam si eu, i-am spus, suparata ca nu
mi-a gasit nicio boala dupa ce dadusem atatia bani pe ecografia asta. Dar macar
bine ca l-am cunoscut pe japonez, ca de italieni ma saturasem, ceea ce acum nu
mai sunt Criza italiana, ci Criza japoneza.

 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X