mi-am pus viata in barcuta

25 august 2006
Nu stiu daca am vrut asta. Deci ne-am despartit. Am iesit definitiv si irevocabil trantind barcuta. Printre atatea alte lucruri pe care le admir la mine este faptul ca pot sa plec de oriunde, chiar si dintr-o barcuta, fara sa privesc inapoi decat cu coada ochiului. L-am auzit ca m-a strigat, dar la ce sa ma intorc? A mai strigat o data: Crizantemoooo, fii atenta, fah, ca e apa adanca. Prea tarziu. M-am dus la fund ca o sirena obeza iesita la pensie. Norocul meu ca imi uitasem poseta in barca, asa ca nu mi s-au udat alea din trusa de machiaj. Dupa ce domnul Tase mi-a dat din greseala cu vasla in cap, am reusit sa ma urc inapoi in barca, iar acum stau binemersi infofolita in prosop in camera de lux, inchiriata de la niste domni foarte amabili cu agroturismul, si scriu iar in blog de la laptopul lui domnul Tase.
- Domnule…
- Taci fa, sa-mi treaca nervii!
Nu voiam decat sa-i spun sa vina langa mine, dar a plecat sa-mi aduca un ceai de coada soricelului … bun si ala.
Acum ma gandesc cat % sanse sunt ca bubitele astea de pe pielea mea sa fie de la transpiratie si cat % impertigo streptococic. Adica bube dulci.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X