Dar eu totusi cine sunt? Doi roman

29 august 2006

Nici aici nu stiu cine sunt si nici macar unde sunt nu stiu. Nu stiu nici cum am murit pana la urma, daca de lama de cutit sau de lama de lama. Daca de cablu de fier de calcat sau de pastile. Daca de drag de Herman, daca de mila de contabila cu ochelari, daca de spleen, daca de somn. Si n-am vazut nici un tunel si nici o luminita, sa ma ia dra hm nu, aici nu trebuie sa pomenesc de el, altfel chiar ma ia si nu-mi mai cresc aripi. Am vazut un inger cu ochi frumosi, m-a intrebat daca m-am ratacit, i-am spus zambind ba nu si uite ce mi-a dat, conexiune la weblog.ro. Yupiiiieeee! Stiam eu ca pot sa conving pe oricine de orice, chiar si un inger. Mai rau e cu fumatul, mi-am uitat tigarile dincolo, iar aici n-am vazut inca nici un magazin. Numai flori, nori, flori, nori si creaturi zambitoare. Inca nu m-am obisnuit cu asta, ma gandesc numai ca la ce stare aveam eu acum doua nopti, nu putea sa-mi vina ideea sa bag vreo doua pachete de Virginia Slims in sutienul rosu, sa am pe drum. Ei, drumul a fost destul de scurt, nu ma plang, si nici nu prea mi-a fost gandul la fumat. De fapt, nici n-as avea cu ce sa fumez, aici nimeni nu are gura adevarata si nici plamani adevarati, creaturile sunt ca zmeul pe care am desenat chipul lui Herman. Oare God ma va iubi daca nu mai sunt virgina ? Ma mai invart putin pe aici si poate gasesc vreo modalitate sa fac rost de cartea aia de Dante, ca tare as vrea sa vad cum se termina. Doar am promis ca v-o povestesc si voua. Dar si mai mult as vrea sa pot s-o ajut pe contabila cu ochelari sa-si gaseasca job. Da Doamne!

-         Doamne?

-         Crizantema , acum sunt foarte obosit. Vorbim

maine

.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X