Intoarcerea – partea intai

24 noiembrie 2006

Draga jurnalule,

 

Ca de cand nu te-am vazut multa vreme a trecut si mi s-au intamplat multe dileme care au pus in pericol pozitia lui Sfantul Petru in Rai, care de voie de nevoie a trebuit sa-mi indeplineasca tot felul de mofturi feminine ca sa nu ma sinucid cu nonsalanta si sa ramana fara secretara. Prima dilema a fost cand m-a jignit un comentator care mi-a spus ca mi-au secat raurile, ceea ce eu am avut ideea sa-l intreb ca atunci cum draci laci mi s-au inecat corabiile, dar noroc ca m-a sus tinut Domnul Sf Petru cu capul in jos ca sa-mi vina inapoi mintile in el, care minti se cam pierdusera printre picioare si abea ma mai abtineam ca sa nu le scap.
 

- Crizantema , nu te da de gol ca esti trista, sacalii aceia de pe blog te vor sfasia cand iti vor simti partea slabanoaga.

- Sfinte Petre, i-am raspuns cu voce gatuita, ca pe langa minti imi venise si sangele ingeresc in cap, nu mai fac, da-mi drumul, idiotule!
 
Si mi-a dat drumul, dar nu m-am lovit decat foarte putin in fruntea stanga, care n-am avut reflex sa intind aripele si sa fac un salt mortal cu triplu surub ca Catalina Ponor. Nu m-a durut, ca capatasem ceva imunitate la lovituri in cap de cand mi-a dat Domnul Tase cu vasla, la Sulina si pe deasupra acuma find inger sunt mai presus de durere in acest loc cu verdeata si canepa , care ma duce sfantul Petru in mijlocul balariilor ca sa ma vrajeasca si sa se dea mare, dar eu nu ma uit decat cu coada ochilor ca sa par mai inaccesibila si sa-l inebunesc de cap.
 
I-am spus ca-l parasc la God ca creste buruiana dracului si ca ma maltrateaza cicalindu-ma ca o femeie ca ba sa nu fac aia, ba sa nu fac ailalta si s-a speriat saracu… exact ca Directorul pitic cand era sa ne prinda Namiloiul Contabiloiul odata cand stateam calare pe el in biroul ovaloid si-l legasem cu mainile de scaun cu esarfa ca sa-i storc un cos din barbie. Barbatii astia sunt foarte fricosi si una doua incep sa tremure de nici nu mai stie omul, adica femeia, daca de frica sau de excitatie , care exact asa a inceput si Sf Petru si mi-a promis ca daca-mi tin gura ma lasa mai incolo sa fac o regresie temporala in timp si spatiu.  
 
Ceea ce eu am ranjit satisfacuta in interiorul fiintei mele angelice, dar pe dinafara n-a reiesit decat un zambet mic si dragalas de secretara.
 
A doua dilema a fost ca nu ma puteam hotari unde sa fac regresia dar am zis "am dam dez disimani frez dizimani pomparez" in gand intre Bucuresti si Alesd si a iesit Alesd. Intr-un fel mi-a parut rau, intru cat la Bucuresti ma mai intalneam si eu cu Albators, cu Neverviolet, poate si cu Estampille, ca si el mi-a lasat numarul de telefon pe email, obsedatul dracului, dar m-am si bucurat pentru ca la Alejd puteam sa vizitez filiala noua de termopane la care s-au detasat Contabila cu Lentile si Herman, intre care astia doi ma enerveaza la culme, dupa tot ce-am facut pentru ei.
 

La caderea intunericului, care aici e ca un fel de ceata placuta care le inchide ochii mintii tuturor fapturilor, nu m-am lasat invinsa de motaiala care dadea sa ma cuprinda si m-am strecurat. cu Sfantul in mijlocul la canepa, unde el m-a pus sa stau in genunchi si m-a acoperit cu aripele lui, de am crezut mai intai ca ma pacaleste si el, cum m-a pacalit odata in lift Mos Craciun, care nici nu mi-a dat nici un cadou dupa aia, a zis ca sa mai astept, ca abia e luna iulie si mai e pana la pomul de iarna cu surprize. Dar Sfantul meu a fost parolist si odata am simtit ca ma ia o ameteala si m-a smuls un vartej, m-a trecut printr-un tunel si m-am trezit nu in plin centrul Alesdului, ci la vreo 2 km de frumosul oras, in fata combinatului de ciment.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X