Spilcuiri din viata mea

2 ianuarie 2007
 De mult n-am mai scris in jurnal desi am avut impuls de aproape cinci ori, dar ceva m-a oprit sa mai ma expun privirilor indiscrete ale devoratorilor de vietile altora. Comentatorii mei care ii credeam fideli m-au desgustat, gustand des din placeri unul cu altul inloc sa-mi fie fideli si sa aibe rabdare ca sa mai public si eu cate ceva si pe urma sa-mi deie intalnire. Care m-am hotarat ca in aceasta insemnare sa ii dau ignor si lui Macho finca cred ca ma minte ca nu gaseste Alejdul si s-a acuplat serios in Salonta cu dar numai ma intereseaza pe mine toate vietile lor inutile care sa faca bors! M-am enervat chiar la inceput de insemnare mai ales ca inainte am si visat ca spalam vase si teseam cu puterea subconstientului intrigi criminale ca Agata Cristea.

     Asa ca m-am rasgandit ca sa mai scriu frumos despre sex, ceea ce acum voi extrage intamplari mai banale dintr-o viata extraordinara.

  

 

     M-am nascut intr-o frumoasa zi de iarna, mai pe seara, in urletele si blestemele maica-mi, care se vaicarea ca cine o fi pus-o pe ea sa-l lase pe Napoleon, seful de sectie de la Filatura, s-o conduca acasa dupa petrecerea de 8 martie. Napoleon e taica-miu, intre el si mama s-a infiripat un puternic sentiment de iubire care a tinut vreo doua ore si ceva, timp in care am aparut eu pe lume. Pe lumea intrauterina bineinteles, pentru ca n-aveam cum sa apar atat de repede si pe lumea cu bune si cu rele, in care noi toti traim. Bine, eu nu mai traiesc acum in ea asa ca inainte, m-am sinucis de trei luni ca atat mi-a fost mie dat si m-am reintrupat pe pile si frelatii la sfintii care te mananca pana ajungi la Dumnezeu, daca nu-i mananci tu mai intai pe ei, fiecare dupa posibilitati.

     Zilele mi-au fost numarate inca de la nastere, eram ca o mata prapadita si nu voiam sa sug lapte matern , de ziceau toate babele din maternitate ca asta n-o sa traiasca. Babele, saracele, s-ar fi bucurat sa nu traiasca nici plozii lor, facuti la etate inaintata din cauza conducatorului iubit de trista amintire, dar mama mea era tanara si frumoasa, n-avea nici un motiv sa ma blesteme ca fire-ai a dreacu de pedeapsa vietii mele. Insa eu nu m-am dus dracului, ba chiar am inceput sa oracai cat ma tineau plamanii de nou nascut, de s-au oprit din plans toti ceilalti bebelusi si au inceput sa se uite la mine cu invidie, prevazandu-mi un viitor de cantareata de muzica usoara, laureata la festivalele de la Carei si Faurei.

     Mama l-a sunat pe Napoleon sa-i spuna idiotule, s-a nascut rodul dragostei noastre, ce nume sa-i pun dracului? Tata a zis tu-i Crissss, mama i-a inchis telefonul in nas cu dragoste intru cat nu mai avea fise si la inceput mi-a spus Cristina dar nu mi-a placut, asa ca am zbierat pana a cazut de pe noptiera vaza cu crizanteme care le adusesera delegatia de la Filatura in pauza de masa. Atuncea eu am tacut dingura si am inceput sa sug inapoi bucuroasa, ceea ce asa mi-a ramas numele dupa ce a aruncat la gunoi cioburile care mi-au adus noroc.

     Timpul a trecut, la fel si eu. Eram tot slaba si negricioasa, semanam cu Napoleon la uitatura si caracter, dar si cu maica-mea la apucaturi. Descurcareata care zacea in mine cu nesimtire in copilarie a prins tupeu pe la 15 ani, cand l-am surprins pe barbatul de atunci al mamei uitandu-se cu pofta la sanii mei deja frumos conturati sub bluza de trening. Asa ca am inceput ba sa ma asez pe genunchii lui la televizor, ba sa-mi ating sfarcurile de pieptul lui cand treceam amandoi pe holul ingust, ba sa ma prefac ca nu-mi dau seama ca mi s-a desfacut halatul de baie tot felul de trucuri din astea feminine. El era director la CEC si imi dadea mereu bani cand ii ceream dar si din proprie initiativa, nu avea putere sa ma refuze, intru cat avea bucurie la mine.

     Inca de atunci am prins drag de directori, sigura ca norocul meu va veni de la ei, dar si bineinteles de la balet, care mama m-a dat din clasa intaia ca sa scape de mine dupa amiezele si sa nu mai intru tot timpul peste ea in dormitor ca sa o surprind in timpul actelor de caritate cu niste domni.

     La balet era foarte bine si minunat mai ales cand aveam spectacol si ma imbracam cu doua poante care mi se mai vedea si fundul din tutu, spre bucuria la niste pedofili de treaba care nu scapau nici o reprezentatie, dar si spre bucuria mea care eram mereu castigatoare la numarul de bomboane primite de la admiratori . Celelalte lebede din ansamblu mureau de ciuda si munceau de doua sau chiar de trei ori mai mult la bara de balet, dar invidia si indarjirea le uratea si le punea piedice, ceea ce eu aveam inca de mica un talent natural la bara orizontala, iar mai tarziu, inainte de a deveni secretara, mi l-am dezvoltat si pe cel de la bara verticala, care nu-mi mai ramanea decat sa ma fac avocata si sa cuceresc lumea de la o bara mai intelectuala. Dragostea mea pentru Herman a oprit insa ascendenta mea inainte, intre care m-am sinucis devenind astfel Miss Univers , pozitie care ma obliga la miscari mai ample, care includ si pozitia misionarului de la Alejd.

 

P.S.

dilema noua

find vechea Crizantema din

Romania

, dar si noua Mpule din

Botswana

, eu am intrat in Europa, da sau nu?



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X