Alpinism in Revul Mediu

6 ianuarie 2007

Am rugat-o pe Albators sa ma roage sa-i povestesc la comentarii despre revelionul meu de vis pentru ca nu-mi place sa vorbesc neintrebata si iata ca ea a fost ascultatoare si intrebatoare, deci i-am raspuns dupa cum urmeaza. De fapt nu urmeaza intru cat este deja trecut, si in viata si la comentarii, dar asa sunt expresiile din limba romana, mai ambigui cu timpurile.

ah albators…eu find petalara deci ecologista am petrecut revul in mijlocul naturii…adica in Padurea Neagra care n-a izvorat dunarea din ea, ca cand s-a inventat numele nu eram inca in europa… acum poate va izvori si de aici un fluviu de lapte, miere si corn…
dar un fluviu de iubire a izvorat intre mine si Polo, italianul care era cat pe-aici sa fac sexul in trei cu el si cu fratesu…dar n-a fost sa fie. oricum ne-am simtit bine in paduricea neagra, decat ca am cam inghetat in timp ce ne cantau niste ciori oda bucuriei, iar lui Polo nu prea i se mai ridica steagul europei…
dar pana la urma am arborat ce era de arborat pe bancheta din spate a lui Maserati …deci eu am intrat in masina…iar Polo in mine, unindu-ne european si frenetic…:(

Dar aceasta este numai povestea pe scurt, pe lung sper ca voi avea amabilitatea sa o spun acum daca nu mai ma enerveaza tiganii cu steaua sus rasare, care imi pierd creativitatea de scris din cauza lor, si in loc sa ma concentrez cum sa insemn mai impresionant pe blog imi vin tot felul de ganduri cu cum sa-i jupoi de vii sporind astfel mortalitatea populatiei de culoare, care eu nu fac parte din ea avand sufletul alb si numai pielea neagra.

Pe 31 decembrie eram nehotarata din tot sufletul la care party sa ma duc, invitatiile curgand garleanu intr-o urbe unde aparitia unui miss univers , fie ea si neagra, este un eveniment de proportii aerodinamice. De exemplu ma invitase un antreprenor de pompe, un bancar, un termopanier si un fotbalist in retragere, dar nu puteam onora invitatiile intru cat toti erau urati cu spume, ziceai ca fac parte din familia mustelidelor cu fund urat mirositor, iar cei frumosi erau si ei cu nevestele, ca la orice Paste, Craciun si Rev. Si cum stateam eu cu mana la Muntele vrajit, care Thomas Mann imi aminteste mereu la sonoritate de Herman, numai ce suna celularul si ce sa vezi, era Polo care se intorsese din Italia special pentru mine si pentru aceste plaiuri minunate ale Alejdului, ca asa mi-a spus si am preferat sa-l cred decat sa-l iau la intrebari ca alte femei care cu gura mare isi rateaza fericirea de o clipa sau de mai multe, dupa cum e scris si pentru ele. L-am crezut si cand mi-a spus ca cadoul mai important pentru mine s-a ratacit la aeroport, intre care era romanul Ab urbe conditia (adica despre conditia femeii in urbea Alejdului) de domnul Titus Livius, un italian vestit ca Dante si frumos ca Polo, si am acceptat cu modestie cerceii care cred ca sigur ii cumparase de la duty free, dar n-am comentat, decat am zambit si am zis mersi. Ii voi pastra oricum si dupa ce se va cocli, daca nu-i aur, ci tinichea, ca pe o religva a istoriei de demult, de pe vremurile cand existau granite intre o Europa mai fericita si una mai austera si manelista.

Problema era ca find luati prin surprindere nu mai incapeam in restaurantele Alejdului, de care ma si plictisiseram ca sa spun adevarul, dupa atatea si atatea cini romantice cu investitorii in bunastarea lor trupeasca, ceea ce neavand unde sa mergem la un Rev Excelent si urban, am zis ca macar un Rev Mediu sa petrecem si noi, care l-am si facut in natura infrigurata, asa cum am povestit pe scurt in comentariu, in desfasurarea actiunii si pctul culminat care am pus-o de la inceput ca sa nu uit pe drum si sa imi iau de-o grija.

 
A fost un Rev destul de manierat ca sa spun asa, Polo find un prost
 
vorbitor de limba romana care nu prea stie cuvinte murdare cu care se jicneste excitant o doamna, dar l-am inteles si pe el saracul si am inlocuit lipsurile din vocabular cu imaginatia si cu dardaiala mea de frig. Polo a facut alpinism pe Muntele vrajit iar eu mi-am dat drumul
 
in cadere libera de pe bancheta si am atins pragul cel mai de jos al masinii ca sa pot urca un drum nou, de fapt acelasi, doar ca imi mai schimbam pozitia ca sa nu fac carcel.
 
Am omis faza cu cum am strigat eu cuprinsa de exaltare ue ue, dar nu este prea importanta, deci n-o mai spun. Acesta a fost insa doar un preanbul cum am putut si eu la un deznodamant plin de un  adevar care vreau sa-l scriu aici, adica ca m-am indragostit, dar asta am sa extrapolez in alta insemnare ca sa maresc, si anume suspansul.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X