Ce ma fac cu proasta asta?

21 februarie 2007
Cu stupefactie si ceva mirare am accesat emailul ce-l am in posesiune cu parola si inauntru am gasit o scrisoare care sigur decat ma confunda cu vreo proasta.

Draga Crizantema ,

     Iti scriu aceasta scrisoare nu din disperare sau din dispret , desi dispret este cuvantul care caracterizeaza sentimentele pe care mi le trezesti. Am descoperit intamplator asa zisul tau jurnal si  nu mica mi-a fost mirarea sa regasesc in el elemente familiare care mi-au ridicat parul din cap si cateva semen de intrebare. Mi-am salvat in calculator posturile tale pentru a le analiza mai bine la o cana mare de cafea si la a doua lectura am avut certitudinea ca telenovela pe care o spui cu intermitente intentionate nu e o adunatura de glumite pentru amuzamentul unui grup de prieteni, ci o suma de intamplari adevarate care din pacate aduc atingere vietii mele de familie.     

     Da, Crizantema, desi ai schimbat cateva date, locatii si nume, te-am recunoscut, esti fosta secretara a sotului meu, pe care cu nerusinare il numesti directorul pitic, iar eu sunt Cotoroanta, sotia inselata . Sunt sigura ca uimirea ta este mai mare decat a mea sit e intrebi acum de ce si cum de pot ramane calma in fata adevarului dureros pe care tocmai l-am aflat. Imi starnesti mila, imi inchipui cum stai stupefiata in fata calculatorului citindu-mi randurile si intrebandu-te cand urmeaza sa inceapa tirade de injuraturi si acuzatii . Cand o face plopul pere, Crizantema (folosesc acest nume pe care ti l-ai ales pentru ca presimt ca vei publica mailul meu pentru a starni compasiunea altor fetiscane nave care aidoma tie viseaza cai verzi pe pereti si devin astfel simple consumabile in mana destinului nemilos, cum iti place tie sa spui).           
     Fetito, imi permit sa-ti amintesc ca eu sunt cea care ti-a ales cv-ul din cele 15 depuse la noi la firma si in naivitatea si exaltarea care te caracterizeaza nu ti-ai inchipuit niciodata ca ai fost folosita. Titisor tocmai implinise 39 de ani, iar tu ai fost cadoul pe care l-a primit de ziua lui. Da, Crizantema, ai fost un cadou, nimic mai mult. Stii deja ca barbatii sunt niste copii care au mereu nevoie de jucarii noi si cine ar putea sa aleaga jucarii mai potrivite decat propriile lor neveste? Interesata doar de propriul confort? Da. Ca si tine. I-am oferit lui Titisor o jucarioara din plastic cu care sa se joace vreun an sis a scape de apasarea rutinei conjugale, dar pentru a nu ma plictisi in timpul asta, mi-am ingaduit sa am si eu propria jucarie. Numele ei este Herman. Herman, singurul barbat pe care il iubesti. O seara frumoasa, Crizantema.

 
Iris Mioahara
 
Doamne fereste si Sfantul petru apara-ma de aceasta nebuna invidioasa… :(
care bine ca m-am mai linistit cand a mai venit un email de la un admirator ce mi-a trimis un cantec care l-am si pus in player intru cat a devenit deja melodia mea de suflet
 

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X