A-m implinit un an

27 august 2007

     A-m implinit un an de blog pe 23 august dar am uitat ca sa scriu insemnare noua in aceasta zi mareata de sarbatoare  intru cat puteam sa vina fanii sa-mi zica lamulti ani si sa ma roage ca sa mai scriu. Puri si simplu a-m uitat sau mai bine spus m-am luat cu treburile, care am organizat o defilare la mine in cartier, care a participat la ea mai multe fete simple si de treaba din municipiul Alejd. Mi-am amintit de blog abea ieri, cand stateam in vana plina cu clabuci si asteptam ca sa revina iarasi inapoi apa calda, care o oprisera nesimtitii dracului, asa ca nu-mi ramasesera decat sa ma frec

 

 pe calcaie cu piatra pons. Care prinsesem pojghita de piele ingrosata pe ele de la atatea si atatea plimbari sub clar de luna desculta, ca mereu ma bate sandalele astea noi, cred ca datorita la o bareta care vine prea stransa peste degetul mijlociu care l-am rupt dupa ce m-am reintrupat, dar n-am mai povestit pe blog intru cat mereu ma lua gura pe dinainte si ma refeream mai mult la aspecte mai neimportante, adica la barbati si animalele lor de companie placuta.

 

     Acuma daca tot mi-am amintit, am sa rememorez pana la capat in gura mare cum eram eu intinsa cu fata in jos pe patul din Manhattan, adica hotelul principal din Alejd, si mainile imi erau foarte legate de pat cu niste bandaje din cutia de prim ajutor dezinteresat. Polo se urcase pe mine cu salbaticie si tot incerca sa ma innimereasca, dar eu ma zbateam si urlam ca nu vreau si ca m-am saturat sa ma gaureasca de trei ori pe zi si ca si-asa aveam fundul decat numai vanatai. Ma cam enerveaza barbatii astia care le stiu pe toate, ca cand a vazut el reteta de Gentamicina injectabila pentru tot felul de raceli si gonococi in gat si-a amintit instantaneu si destul de prompt ca a facut cursuri de asistente medicale cand era mai mic si se uita la filme cu desfranate blonde in halat alb si scurt cu semnul crucii pe tate. Crucea rosie , bine inteles, si daca nu si-a indeplinit visul lui umed sa joace in filme cu ixuri, m-a gasit pe mine ca sa se razbune si sa-si verse frustrarile in fundul meu odinioara frumos si sa mi-l transforme in fund de leopard plin de pete vinete, rosiatice, roze si maronii, care alea maronii nu prea se vad, sa fiu sincera pana la capat, intru cat la o privire superficiala se poate confunda cu culoarea pielii mele de abanos . Dar orisicatusi!

 

     Asa ca in toiul zbaterilor de pe burta mi-am incordat dintrodata fundul abuzat, l-am aruncat pe Polo in sus si in timp ce striga calmo, calmo, Crizantema , ca-mi rupi acul s-a si dezechilibrat si s-a dus dracului pe spate, care s-a si apucat concomitent de piciorul meu ca sa se tina in echilibru si sa nu si-l pearda si sa cada astfel in neantul de langa pat care putea sa innimereasca peste ochelarii de fitze Versace deteriorandu-i pe podea. Ceea ce degeaba am urlat de durere atroce in degetul mijlociu de la piciorul stang care mi l-a si rupt. La inceput i-a parut rau, dar pe urma s-a bucurat ca intru cat era degetul umflat si nu mai incapea in cizme sau pantofi, eu nu mai puteam ca sa ies afara din casa si sa se dea iarasi toti mitocanii la mine.

 

     Pana la urma mi-am revenit cu degetul, in sensul ca mai ma deranjeaza decat arareori si anume mai ales cu sandalele astea noi care imi vine sa si pun poza pe blog de ce frumoase sunt, dar mi-e frica ca s-ar putea ca sa ma descopere vreun fetisist de labe si sa ma haituiasca prin micul Alejd, care m-as cam plictisi, trebuie sa recunosc, ca sa tot fug prin el, de oarece acum il cunosc ca pe propriul buzunar si ar fi o zadarnica rutina. Pe deasupra ar afla si Polo, orasul e mic si gura lumii sloboda, si i-ar aplica fetisistului de labe o circumcizie de la radacina, ca doar am mai spus ca el a facut scoala de asistente medicale in Italia si se pricepe. Daca stau si ma gandesc mai bine totusi cred ca i-ar face un bine fetisistului de labe daca i-ar taia raul de la radacina intru cat pe urma acela ar putea sa stee si el linistit acasa la nevasta si copii  fara ca sa mai cheltuiasca banii pe benzina ca sa umble prin tara si sa urmareasca femei nevinovate cu picioare frumoase.
     Asa ca mai ma gandesc daca pun sau nu poza cu sandalele mele noi, poate ca totusi mai prin octombrie-noiembrie, cand are sa se invecheasca si are sa fie si mai frig afara pentru ele, ca sa nu ma recunoasca din prima dupa sandale ca sunt fata de bucale, permutata la Alejd dintr-o intamplare fatidica a destinului nemilos. Ar mai putea ca sa ma recunoasca si dupa degetul mijlociu de la piciorul stang care de cand s-a rupt a ramas mai ridicat  si mai obraznic, dar si mai expus bataturilor de bareta si ochiului public. In orce caz ar fi aici Polo ca sa ma apere si sa-i deie mai intai  in cap cu cartea Divina Comedia care oricine stie ce groasa e. Si nu-i nici usoara, ceea ce imi umple inima de bucurie ca si Polo, ca toti barbatii cu care am eu de-a face sex cu ei, a pornit pe drumul cititului.

  

     Dar ce vroiam sa spun in aceasta insemnare e ca a-m implinit un an de blog si sunt fericita ca am rezistat atata vreme pe baricadele jurnalelor online fara ca sa-mi pierd decat o singura data viata, putin culoarea pielii, pe Herman, garsoniera de lux si cativa fani. Regret ca n-am putut fi alaturi de fanii ramasi pe 23 august, dar defilarea cu prietenele din cartier care am s-o povestesc alta data mi-a luat mintile si bunele maniere virtuale, uitand  ca trebia sa fac si eu cinste cu o poza cu tort, ceva.

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X