Archive for 4

A-m implinit un an

luni, august 27th, 2007

     A-m implinit un an de blog pe 23 august dar am uitat ca sa scriu insemnare noua in aceasta zi mareata de sarbatoare  intru cat puteam sa vina fanii sa-mi zica lamulti ani si sa ma roage ca sa mai scriu. Puri si simplu a-m uitat sau mai bine spus m-am luat cu treburile, care am organizat o defilare la mine in cartier, care a participat la ea mai multe fete simple si de treaba din municipiul Alejd. Mi-am amintit de blog abea ieri, cand stateam in vana plina cu clabuci si asteptam ca sa revina iarasi inapoi apa calda, care o oprisera nesimtitii dracului, asa ca nu-mi ramasesera decat sa ma frec

 

 pe calcaie cu piatra pons. Care prinsesem pojghita de piele ingrosata pe ele de la atatea si atatea plimbari sub clar de luna desculta, ca mereu ma bate sandalele astea noi, cred ca datorita la o bareta care vine prea stransa peste degetul mijlociu care l-am rupt dupa ce m-am reintrupat, dar n-am mai povestit pe blog intru cat mereu ma lua gura pe dinainte si ma refeream mai mult la aspecte mai neimportante, adica la barbati si animalele lor de companie placuta.

 

     Acuma daca tot mi-am amintit, am sa rememorez pana la capat in gura mare cum eram eu intinsa cu fata in jos pe patul din Manhattan, adica hotelul principal din Alejd, si mainile imi erau foarte legate de pat cu niste bandaje din cutia de prim ajutor dezinteresat. Polo se urcase pe mine cu salbaticie si tot incerca sa ma innimereasca, dar eu ma zbateam si urlam ca nu vreau si ca m-am saturat sa ma gaureasca de trei ori pe zi si ca si-asa aveam fundul decat numai vanatai. Ma cam enerveaza barbatii astia care le stiu pe toate, ca cand a vazut el reteta de Gentamicina injectabila pentru tot felul de raceli si gonococi in gat si-a amintit instantaneu si destul de prompt ca a facut cursuri de asistente medicale cand era mai mic si se uita la filme cu desfranate blonde in halat alb si scurt cu semnul crucii pe tate. Crucea rosie , bine inteles, si daca nu si-a indeplinit visul lui umed sa joace in filme cu ixuri, m-a gasit pe mine ca sa se razbune si sa-si verse frustrarile in fundul meu odinioara frumos si sa mi-l transforme in fund de leopard plin de pete vinete, rosiatice, roze si maronii, care alea maronii nu prea se vad, sa fiu sincera pana la capat, intru cat la o privire superficiala se poate confunda cu culoarea pielii mele de abanos . Dar orisicatusi!

 

     Asa ca in toiul zbaterilor de pe burta mi-am incordat dintrodata fundul abuzat, l-am aruncat pe Polo in sus si in timp ce striga calmo, calmo, Crizantema , ca-mi rupi acul s-a si dezechilibrat si s-a dus dracului pe spate, care s-a si apucat concomitent de piciorul meu ca sa se tina in echilibru si sa nu si-l pearda si sa cada astfel in neantul de langa pat care putea sa innimereasca peste ochelarii de fitze Versace deteriorandu-i pe podea. Ceea ce degeaba am urlat de durere atroce in degetul mijlociu de la piciorul stang care mi l-a si rupt. La inceput i-a parut rau, dar pe urma s-a bucurat ca intru cat era degetul umflat si nu mai incapea in cizme sau pantofi, eu nu mai puteam ca sa ies afara din casa si sa se dea iarasi toti mitocanii la mine.

 

     Pana la urma mi-am revenit cu degetul, in sensul ca mai ma deranjeaza decat arareori si anume mai ales cu sandalele astea noi care imi vine sa si pun poza pe blog de ce frumoase sunt, dar mi-e frica ca s-ar putea ca sa ma descopere vreun fetisist de labe si sa ma haituiasca prin micul Alejd, care m-as cam plictisi, trebuie sa recunosc, ca sa tot fug prin el, de oarece acum il cunosc ca pe propriul buzunar si ar fi o zadarnica rutina. Pe deasupra ar afla si Polo, orasul e mic si gura lumii sloboda, si i-ar aplica fetisistului de labe o circumcizie de la radacina, ca doar am mai spus ca el a facut scoala de asistente medicale in Italia si se pricepe. Daca stau si ma gandesc mai bine totusi cred ca i-ar face un bine fetisistului de labe daca i-ar taia raul de la radacina intru cat pe urma acela ar putea sa stee si el linistit acasa la nevasta si copii  fara ca sa mai cheltuiasca banii pe benzina ca sa umble prin tara si sa urmareasca femei nevinovate cu picioare frumoase.
     Asa ca mai ma gandesc daca pun sau nu poza cu sandalele mele noi, poate ca totusi mai prin octombrie-noiembrie, cand are sa se invecheasca si are sa fie si mai frig afara pentru ele, ca sa nu ma recunoasca din prima dupa sandale ca sunt fata de bucale, permutata la Alejd dintr-o intamplare fatidica a destinului nemilos. Ar mai putea ca sa ma recunoasca si dupa degetul mijlociu de la piciorul stang care de cand s-a rupt a ramas mai ridicat  si mai obraznic, dar si mai expus bataturilor de bareta si ochiului public. In orce caz ar fi aici Polo ca sa ma apere si sa-i deie mai intai  in cap cu cartea Divina Comedia care oricine stie ce groasa e. Si nu-i nici usoara, ceea ce imi umple inima de bucurie ca si Polo, ca toti barbatii cu care am eu de-a face sex cu ei, a pornit pe drumul cititului.

  

     Dar ce vroiam sa spun in aceasta insemnare e ca a-m implinit un an de blog si sunt fericita ca am rezistat atata vreme pe baricadele jurnalelor online fara ca sa-mi pierd decat o singura data viata, putin culoarea pielii, pe Herman, garsoniera de lux si cativa fani. Regret ca n-am putut fi alaturi de fanii ramasi pe 23 august, dar defilarea cu prietenele din cartier care am s-o povestesc alta data mi-a luat mintile si bunele maniere virtuale, uitand  ca trebia sa fac si eu cinste cu o poza cu tort, ceva.

 

Metafizica sexului – Julius Evola

duminică, martie 18th, 2007
 Insemnare publicata de Macho , colaborator al acestui blog

Dupa sexul de vis intamplat in cada de baie din Manhattan, Alesd intrebari transcedentale au inceput sa-mi faca sa-mi tresalte toti muschii de pe mine. Ce-a fost oare? Parca … Da nici nu puteam sa gandesc, cred ca din lipsa de antrenament in sportul cugetarii. Si asa m-am dus la Sharchi, pestele lu’ Fufi, gina si Galusca (cine zice ca nu le stie e ipocrit) si l-am intrebat. El s-a uitat ciudat la mine (bine, stiu ca e cam chior) si mi-a dat o carte. Adica sa ma pun sa citesc? Sau ce? S-a uitat si mai ciudat, si-am plecat fara o vorba. Ba, analfabetilor, cartea era Metafizica sexului scrisa de unul Evola. Am citit-o pe nerasuflate, nici n-am fost pe la sala saptamana asta si mi-a scazut perimetrul toracic cu un cm, dar merita. Si daca tot felul de teroristi sau alcoolici scriu despre carti, de ce n-as scrie si eu, aici in crizantema atat de primitoare, care mi-a dat dreptul de override, adica s-o calaresc pana nu mai pot, despre singura carte citita de mine, dar care m-a invatat niste chestii de-o sa picati in cur cand o sa vi le zic. Ba am mai citit si Amintiri din copilarie din care am inteles ca ma rupe maica-mea in bataie daca n-o termin. Si atunci, vazand ca sunt si hetaire (daca nu stiti ce inseamna, cititi cartea) ce scriu carti pentru copii, mi-am zis sa fiu io primul machoi ce scrie despre metafizica.

Ba, sariti prefata lu’ Fausto Antonini, ca sa-mi bag pula daca asta stie ce vorbeste. Aveti acilea un citat daca nu ma credeti :Femeia e mai puternic? dect b?rbatul, cu excep?ia musculaturii, care conteaz? prea pu?in. Pai daca musculatura nu conteaza, atunci ce? Este ca-i bou?

Da’ Evola, ba, asta-i destept al dracu. Voi stiati, banda de perversi, ca pe vremuri curvelor li se ridica statui si erau respectate in societate? Acum io n-am mai vazut statuie de curva, dar le vad in postere, reviste, au emisiuni TV si-s bagate in politica. Diferenta e ca atunci erau respectate si acum is promovate. Nu-mi bat capul cu diferenta asta, dar e o diferenta, nu?

Cea mai tare chestie acuma v-on spun . Timpitii de oameni de stiinta cred ca noi ne-o tragem pacaliti de mama Natura sa perpetuam specia. Prostii. Io unul credeam ca si Freud ca la mijloc e lustprinzip, adica placerea. Da’nu-i asa, ba, nu-i asa! Noi ne futem pentru a reface androginul primordial, omul complet. Adanc, ma, adanc. De aia a fost sexul de vis, pentru ca cel mai macho s-a intalnit cu cea mai femeie si s-o intamplat ceva cu in si iang, asta n-am priceput-o prea bine si cu atma, pe care am priceput-o. Pentru ca asa zicea si Creanga in Amintiri din casa mortilor ca nu tu o vrei, ca-n tine e un demon ce tanjeste dupa dulcile-i lumine si taram tama tam spre a se-ntelege in sfarsit pe sine insusi. Ati vazut, ma loazelor de ce ne futem?

Mai multe nu va spun, puneti mana si cititi ca io am de recuperat la sala si mai vorbim.

Ce ma fac cu proasta asta?

miercuri, februarie 21st, 2007
Cu stupefactie si ceva mirare am accesat emailul ce-l am in posesiune cu parola si inauntru am gasit o scrisoare care sigur decat ma confunda cu vreo proasta.

Draga Crizantema ,

     Iti scriu aceasta scrisoare nu din disperare sau din dispret , desi dispret este cuvantul care caracterizeaza sentimentele pe care mi le trezesti. Am descoperit intamplator asa zisul tau jurnal si  nu mica mi-a fost mirarea sa regasesc in el elemente familiare care mi-au ridicat parul din cap si cateva semen de intrebare. Mi-am salvat in calculator posturile tale pentru a le analiza mai bine la o cana mare de cafea si la a doua lectura am avut certitudinea ca telenovela pe care o spui cu intermitente intentionate nu e o adunatura de glumite pentru amuzamentul unui grup de prieteni, ci o suma de intamplari adevarate care din pacate aduc atingere vietii mele de familie.     

     Da, Crizantema, desi ai schimbat cateva date, locatii si nume, te-am recunoscut, esti fosta secretara a sotului meu, pe care cu nerusinare il numesti directorul pitic, iar eu sunt Cotoroanta, sotia inselata . Sunt sigura ca uimirea ta este mai mare decat a mea sit e intrebi acum de ce si cum de pot ramane calma in fata adevarului dureros pe care tocmai l-am aflat. Imi starnesti mila, imi inchipui cum stai stupefiata in fata calculatorului citindu-mi randurile si intrebandu-te cand urmeaza sa inceapa tirade de injuraturi si acuzatii . Cand o face plopul pere, Crizantema (folosesc acest nume pe care ti l-ai ales pentru ca presimt ca vei publica mailul meu pentru a starni compasiunea altor fetiscane nave care aidoma tie viseaza cai verzi pe pereti si devin astfel simple consumabile in mana destinului nemilos, cum iti place tie sa spui).           
     Fetito, imi permit sa-ti amintesc ca eu sunt cea care ti-a ales cv-ul din cele 15 depuse la noi la firma si in naivitatea si exaltarea care te caracterizeaza nu ti-ai inchipuit niciodata ca ai fost folosita. Titisor tocmai implinise 39 de ani, iar tu ai fost cadoul pe care l-a primit de ziua lui. Da, Crizantema, ai fost un cadou, nimic mai mult. Stii deja ca barbatii sunt niste copii care au mereu nevoie de jucarii noi si cine ar putea sa aleaga jucarii mai potrivite decat propriile lor neveste? Interesata doar de propriul confort? Da. Ca si tine. I-am oferit lui Titisor o jucarioara din plastic cu care sa se joace vreun an sis a scape de apasarea rutinei conjugale, dar pentru a nu ma plictisi in timpul asta, mi-am ingaduit sa am si eu propria jucarie. Numele ei este Herman. Herman, singurul barbat pe care il iubesti. O seara frumoasa, Crizantema.

 
Iris Mioahara
 
Doamne fereste si Sfantul petru apara-ma de aceasta nebuna invidioasa… :(
care bine ca m-am mai linistit cand a mai venit un email de la un admirator ce mi-a trimis un cantec care l-am si pus in player intru cat a devenit deja melodia mea de suflet
 

 

Hora impreunarii

miercuri, ianuarie 24th, 2007
Draga jurnalule,
 
Hai sa dam mana cu mana, desi n-am mai scris in tine de dupa Revelion, ceea ce stiu ca nu te superi si ma ierti, pentru ca tot la tine ma intorc, mai ales de zile festive. Astazi voi dansa hora unirii numai cu tine, daca nu intervine nimica ca sa ma abata de la decizia mea ferma, ceea ce nici nu e foarte greu, eu fiind in general destul de instabila fizic. Polo zice ca e un lucru bun pentru ca lui nu-i plac momaile de femei care nu fac mai nimic si asteapta totul de-a gata de la saracul barbat. Sa fiu sincera imi e si mie mai usor daca fac miscare in timpul sexului de vis si impusc mai multi iepurasi nevinovati, adica 1) imi mentin silueta, 2) mai scap de plictiseala, 3) ma aleg cu cateva orgasme, dar asta numai daca nu ma disturba el cu exclamatii si indicatii ca sa stau ba asa, ba asa, ceea ce imi alunga fanteziile despre Herman, care m-am hotarat sa ma gandesc mereu la el cu fidelitate demna de o penelopa din cele mai vechi timpuri pana in prezent.
 
Pe deasupra am si terminat in sfarsit Divina Comedia, care am inceput-o in format dreptunghiular, dar intru cat cand m-am sinucis am uitat s-o iau cu mine in Rai, n-am avut incotro decat s-o continui in format digital pe laptop, care urmaream cu degetul scrisul destul de mic si ingramadit pe doua coloane. M-a excitat foarte profund sfarsitul romanului, care m-am si masturbat digital ca sa marchez momentul. Asa si eu cu tainica minune: / voiam sa stiu cum intra chipu-n roata / si cum i-e dat cu ea sa se-mpreune. Bine inteles ca imediat mi-a zburat gandurile la Herman si am luat degetul de pe laptop, unde am revenit pe la jumatatea procesului de fantezie erotica care mai era doua strofe pana la orgasmul final. Dar, vai, zadarnic ma zbateam; cand iata / un fulger imi strapunse biata minte / si-ntr-insul vrerea mea fu-ndestulata. Asa imi fu si mie.
Si pe urma am cazut intr-un somn adanc care m-am trezit repede din el ca sa citesc ultimul vers, iubirea ce roteste sori si stele, sa nu zic ca n-am avut postludiu romantic.

Spilcuiri din viata mea

marți, ianuarie 2nd, 2007
 De mult n-am mai scris in jurnal desi am avut impuls de aproape cinci ori, dar ceva m-a oprit sa mai ma expun privirilor indiscrete ale devoratorilor de vietile altora. Comentatorii mei care ii credeam fideli m-au desgustat, gustand des din placeri unul cu altul inloc sa-mi fie fideli si sa aibe rabdare ca sa mai public si eu cate ceva si pe urma sa-mi deie intalnire. Care m-am hotarat ca in aceasta insemnare sa ii dau ignor si lui Macho finca cred ca ma minte ca nu gaseste Alejdul si s-a acuplat serios in Salonta cu dar numai ma intereseaza pe mine toate vietile lor inutile care sa faca bors! M-am enervat chiar la inceput de insemnare mai ales ca inainte am si visat ca spalam vase si teseam cu puterea subconstientului intrigi criminale ca Agata Cristea.

     Asa ca m-am rasgandit ca sa mai scriu frumos despre sex, ceea ce acum voi extrage intamplari mai banale dintr-o viata extraordinara.

  

 

     M-am nascut intr-o frumoasa zi de iarna, mai pe seara, in urletele si blestemele maica-mi, care se vaicarea ca cine o fi pus-o pe ea sa-l lase pe Napoleon, seful de sectie de la Filatura, s-o conduca acasa dupa petrecerea de 8 martie. Napoleon e taica-miu, intre el si mama s-a infiripat un puternic sentiment de iubire care a tinut vreo doua ore si ceva, timp in care am aparut eu pe lume. Pe lumea intrauterina bineinteles, pentru ca n-aveam cum sa apar atat de repede si pe lumea cu bune si cu rele, in care noi toti traim. Bine, eu nu mai traiesc acum in ea asa ca inainte, m-am sinucis de trei luni ca atat mi-a fost mie dat si m-am reintrupat pe pile si frelatii la sfintii care te mananca pana ajungi la Dumnezeu, daca nu-i mananci tu mai intai pe ei, fiecare dupa posibilitati.

     Zilele mi-au fost numarate inca de la nastere, eram ca o mata prapadita si nu voiam sa sug lapte matern , de ziceau toate babele din maternitate ca asta n-o sa traiasca. Babele, saracele, s-ar fi bucurat sa nu traiasca nici plozii lor, facuti la etate inaintata din cauza conducatorului iubit de trista amintire, dar mama mea era tanara si frumoasa, n-avea nici un motiv sa ma blesteme ca fire-ai a dreacu de pedeapsa vietii mele. Insa eu nu m-am dus dracului, ba chiar am inceput sa oracai cat ma tineau plamanii de nou nascut, de s-au oprit din plans toti ceilalti bebelusi si au inceput sa se uite la mine cu invidie, prevazandu-mi un viitor de cantareata de muzica usoara, laureata la festivalele de la Carei si Faurei.

     Mama l-a sunat pe Napoleon sa-i spuna idiotule, s-a nascut rodul dragostei noastre, ce nume sa-i pun dracului? Tata a zis tu-i Crissss, mama i-a inchis telefonul in nas cu dragoste intru cat nu mai avea fise si la inceput mi-a spus Cristina dar nu mi-a placut, asa ca am zbierat pana a cazut de pe noptiera vaza cu crizanteme care le adusesera delegatia de la Filatura in pauza de masa. Atuncea eu am tacut dingura si am inceput sa sug inapoi bucuroasa, ceea ce asa mi-a ramas numele dupa ce a aruncat la gunoi cioburile care mi-au adus noroc.

     Timpul a trecut, la fel si eu. Eram tot slaba si negricioasa, semanam cu Napoleon la uitatura si caracter, dar si cu maica-mea la apucaturi. Descurcareata care zacea in mine cu nesimtire in copilarie a prins tupeu pe la 15 ani, cand l-am surprins pe barbatul de atunci al mamei uitandu-se cu pofta la sanii mei deja frumos conturati sub bluza de trening. Asa ca am inceput ba sa ma asez pe genunchii lui la televizor, ba sa-mi ating sfarcurile de pieptul lui cand treceam amandoi pe holul ingust, ba sa ma prefac ca nu-mi dau seama ca mi s-a desfacut halatul de baie tot felul de trucuri din astea feminine. El era director la CEC si imi dadea mereu bani cand ii ceream dar si din proprie initiativa, nu avea putere sa ma refuze, intru cat avea bucurie la mine.

     Inca de atunci am prins drag de directori, sigura ca norocul meu va veni de la ei, dar si bineinteles de la balet, care mama m-a dat din clasa intaia ca sa scape de mine dupa amiezele si sa nu mai intru tot timpul peste ea in dormitor ca sa o surprind in timpul actelor de caritate cu niste domni.

     La balet era foarte bine si minunat mai ales cand aveam spectacol si ma imbracam cu doua poante care mi se mai vedea si fundul din tutu, spre bucuria la niste pedofili de treaba care nu scapau nici o reprezentatie, dar si spre bucuria mea care eram mereu castigatoare la numarul de bomboane primite de la admiratori . Celelalte lebede din ansamblu mureau de ciuda si munceau de doua sau chiar de trei ori mai mult la bara de balet, dar invidia si indarjirea le uratea si le punea piedice, ceea ce eu aveam inca de mica un talent natural la bara orizontala, iar mai tarziu, inainte de a deveni secretara, mi l-am dezvoltat si pe cel de la bara verticala, care nu-mi mai ramanea decat sa ma fac avocata si sa cuceresc lumea de la o bara mai intelectuala. Dragostea mea pentru Herman a oprit insa ascendenta mea inainte, intre care m-am sinucis devenind astfel Miss Univers , pozitie care ma obliga la miscari mai ample, care includ si pozitia misionarului de la Alejd.

 

P.S.

dilema noua

find vechea Crizantema din

Romania

, dar si noua Mpule din

Botswana

, eu am intrat in Europa, da sau nu?

Intoarcerea – partea intai

vineri, noiembrie 24th, 2006

Draga jurnalule,

 

Ca de cand nu te-am vazut multa vreme a trecut si mi s-au intamplat multe dileme care au pus in pericol pozitia lui Sfantul Petru in Rai, care de voie de nevoie a trebuit sa-mi indeplineasca tot felul de mofturi feminine ca sa nu ma sinucid cu nonsalanta si sa ramana fara secretara. Prima dilema a fost cand m-a jignit un comentator care mi-a spus ca mi-au secat raurile, ceea ce eu am avut ideea sa-l intreb ca atunci cum draci laci mi s-au inecat corabiile, dar noroc ca m-a sus tinut Domnul Sf Petru cu capul in jos ca sa-mi vina inapoi mintile in el, care minti se cam pierdusera printre picioare si abea ma mai abtineam ca sa nu le scap.
 

- Crizantema , nu te da de gol ca esti trista, sacalii aceia de pe blog te vor sfasia cand iti vor simti partea slabanoaga.

- Sfinte Petre, i-am raspuns cu voce gatuita, ca pe langa minti imi venise si sangele ingeresc in cap, nu mai fac, da-mi drumul, idiotule!
 
Si mi-a dat drumul, dar nu m-am lovit decat foarte putin in fruntea stanga, care n-am avut reflex sa intind aripele si sa fac un salt mortal cu triplu surub ca Catalina Ponor. Nu m-a durut, ca capatasem ceva imunitate la lovituri in cap de cand mi-a dat Domnul Tase cu vasla, la Sulina si pe deasupra acuma find inger sunt mai presus de durere in acest loc cu verdeata si canepa , care ma duce sfantul Petru in mijlocul balariilor ca sa ma vrajeasca si sa se dea mare, dar eu nu ma uit decat cu coada ochilor ca sa par mai inaccesibila si sa-l inebunesc de cap.
 
I-am spus ca-l parasc la God ca creste buruiana dracului si ca ma maltrateaza cicalindu-ma ca o femeie ca ba sa nu fac aia, ba sa nu fac ailalta si s-a speriat saracu… exact ca Directorul pitic cand era sa ne prinda Namiloiul Contabiloiul odata cand stateam calare pe el in biroul ovaloid si-l legasem cu mainile de scaun cu esarfa ca sa-i storc un cos din barbie. Barbatii astia sunt foarte fricosi si una doua incep sa tremure de nici nu mai stie omul, adica femeia, daca de frica sau de excitatie , care exact asa a inceput si Sf Petru si mi-a promis ca daca-mi tin gura ma lasa mai incolo sa fac o regresie temporala in timp si spatiu.  
 
Ceea ce eu am ranjit satisfacuta in interiorul fiintei mele angelice, dar pe dinafara n-a reiesit decat un zambet mic si dragalas de secretara.
 
A doua dilema a fost ca nu ma puteam hotari unde sa fac regresia dar am zis "am dam dez disimani frez dizimani pomparez" in gand intre Bucuresti si Alesd si a iesit Alesd. Intr-un fel mi-a parut rau, intru cat la Bucuresti ma mai intalneam si eu cu Albators, cu Neverviolet, poate si cu Estampille, ca si el mi-a lasat numarul de telefon pe email, obsedatul dracului, dar m-am si bucurat pentru ca la Alejd puteam sa vizitez filiala noua de termopane la care s-au detasat Contabila cu Lentile si Herman, intre care astia doi ma enerveaza la culme, dupa tot ce-am facut pentru ei.
 

La caderea intunericului, care aici e ca un fel de ceata placuta care le inchide ochii mintii tuturor fapturilor, nu m-am lasat invinsa de motaiala care dadea sa ma cuprinda si m-am strecurat. cu Sfantul in mijlocul la canepa, unde el m-a pus sa stau in genunchi si m-a acoperit cu aripele lui, de am crezut mai intai ca ma pacaleste si el, cum m-a pacalit odata in lift Mos Craciun, care nici nu mi-a dat nici un cadou dupa aia, a zis ca sa mai astept, ca abia e luna iulie si mai e pana la pomul de iarna cu surprize. Dar Sfantul meu a fost parolist si odata am simtit ca ma ia o ameteala si m-a smuls un vartej, m-a trecut printr-un tunel si m-am trezit nu in plin centrul Alesdului, ci la vreo 2 km de frumosul oras, in fata combinatului de ciment.

Sex inter rasial

joi, octombrie 12th, 2006
Cine spune ca e usor sa fii fantoma nu stie ce spune, ma uit pe fereastra cerurilor catre oamenii mici ca niste furnici minuscule si mai imi amintesc uneori cum ma dadeam cu scaunul la birou si mi se face asa de dor, incat incep sa ma batai din corpul meu eteric si fara forme. Sfantul Petru se uita gales si asta ma face sa ma simt din nou in pielea mea excitata de om supus pacatului si nu-mi mai pasa ca din cauza la aripi, care au crescut cam aiurea, nu mai arat ca altadat, ci, dupa ultimele masuratori cu centimetrul introdus ilegal in Rai de Emiliana, croitoreasa din Alejd, acum am 60 90 66. Sfantul Petru isi trage aripele peste partea mai ridicata din fata, care cred ca daca as pune centimetrul pe ea, ar avea aproximativ 22,5, plus aura, care nu-i de neglijat nici ea.Sf. Petru imi aduce aminte de Domnul Tase care tot asa se mai acoperea si el cu halatul, saracul, cand veneam eu cu mers leganat la Alimentara sa-i iau pliculete de nescafe lui Herman pentru inainte de Campionatul Solitairelor noastre dupa amieze, ca sa-i poarte noroc de castigator si sa-i dea forta in vine.  
Azi m-a apucat din nou melancolia amintirilor si m-am mai uitat putin cu benoclul in lumea din care am venit si eu, dar ce am vazut nici n-o sa va vina sa credeti. Mie insumi mi s-a facut fulgii de gaina, ca nu pot sa zic ca mi s-a facut pielea, intru cat nu mai am. M-am nimerit cu uitatul exact in parcul in care trebuia sa se infiripe asteptarile mele cu Herman, care sa ma
 
duca acolo mai pe la crepuscul si sa-mi marturiseasca ca ma vrea. Si cum ma uitam eu asa, cuprinsa de visare, dintr-o data a aparut in parc Contabila cu Lentile de contact, cu cainele lu Directorul pitic la plimbare, plus Albators, cu pisica lui Iubitul ei, director si el, ca nu se uita Alba la toti subalternii. Si cum statea ele asa de vorba ca doua prietene, despre Nevestele lu Directorii lor, dintr-o data tusti! a sarit Siameza din bratele lui Albators si s-a pierdut in hatisurile boschetilor. Acolo s-a intalnit cu cainele lui director, care se zbenguia zglobiu dupa ce-si facuse necesitatile fiziologice si trupesti. Fiind si el destul de pitic, cam cat o pisica putin mai mare, s-a indragostit pe loc de Siameza. Bine, si ea i-a facut ochi dulci, ca orice femeie scapata libera. Si inevitabilul s-a produs… si s-a tot produs, pana cand mi s-a aburit benoclul si n-am mai putut vedea ca lumea. Dar am auzit tipetele lui Contabila si a lui Albators si mi-am imaginat cum se chinuia ele, saracele, sa desfaca cele doua animale din toiul placerii.
Tare mi-ar place ca aceste clipe de dragoste sa nu se transforme intr-o simpla amintire! Mi-as dori ca sa se materializeze aceasta iubire interzisa in macar doi pui vii, care sa-i cheme Crizantema si Herman. Ce frumos ar fi!

Dleme

joi, septembrie 14th, 2006
sa ma apropi de un punct, inseamna sa ma indepartez de altul. as putea oare, sa ma apropi fara sa ma indepartez?
 
 
ce se intimpla cu fradurile cind moare cosmeticiana? oare isi pierd ele puterea de a infrumuseta?

Epitaf (asa se zice?)

luni, august 28th, 2006
De cand am auzit c-ai murit ma tarasc printre blocuri , merg drept fara tinta; ma izbesc de un zid … trec prin case de oameni… trec prin ibricul de ceai al vecinului meu si fac valuri…
Nu ti-am spus niciodata… Acum e-atat de tarziu…
Stateam si scrasneam din dinti de fiecare data la “LLLLL-ul” lui Herman… Imi venea sa urlu cand te-ai impiedicat si ai cazut pe masa iar animalul ala de Tase in loc sa te ajute a profitat de tine… Turbam de fiecare data cand omuletzii veseli faceau comentarii rautacioase – pana si reducere la lumanari doar ca sa ti-o tragi romantic…
N-am indraznit… Iarta-ma , crizantemo… Acum e prea tarziu…
Daca tu ai murit…
Eu la ce mai colaborez?…

nerabdare

joi, august 24th, 2006
Mai e putin, mai e atat de putin pana la sfarsitul programului si… stiti ce urmeaza, nu-i asa? Nu, nu va ganditi la domnul Tase, pe el il rezolv fara sa ma gandesc la nimic, e vorba de campionatul cu Herman. Acum e obosit si doarme ca un bebe cu capul pe biroul meu, mi-a spus ca nici el n-a dormit noaptea trecuta pentru ca la chemat contabiloiul namiloiul la ore suplimentare de noapte, s-a cocoshat saracul de cat a trebuit s-o plimbe pe elefanta pe bicicleta aia a lui, galbena, el zice ca pana pe la vreo 4 dimineata, dar eu cred ca cam minte si ca dupa ce a plimbat-o prin tot Berceniul, elefanta l-a pus s-o conduca pana la interfon si s-o reguleze acolo, la perete. Acum doarme aici, da, ce sa ma fac eu cu un bebe de 28 de ani si 5 luni? Il mai las sa doarma pana la si zece si pe urma il trezesc, ca campionatul e campionat , chiar daca eu trisez si il las mereu sa ma bata la solitaire.
Dar va mai povestesc eu mai pe seara ce s-a mai intamplat cu Herman si cu domnul Tase.
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X