Archive for Diverse

Intoarcerea – partea a doua

duminică, noiembrie 26th, 2006
Ma trezisem, da, trezisem e cuvantul potrivit, in fata combinatului de ciment de langa Alesd, nestiind incotro s-o apuc, dar dintr-o data am auzit o voce in spate strigand:
 
- Miss Mpule, daca v-ati usurat, veniti azi?
 
Intorc capul si vad o minune de masina, un Fiat Panda 4X4, exact ca cel pe care mi-l promisese God cand a avut intr-o zi timp sa vorbeasca cu mine si nu mi-a spus decat Fiat Lux! Curat de lux, nu ma plang. Mi-am dat seama ca eram singurul om in pustietate aceea, m-am indreptat spre masinuta care ma astepta numai si numai pe mine si n-am putut sa nu observ spatiul interior supergeneros si pe deasupra mi-am mai amintit ca vazusem mai demult la televizor o emisiune foarte interesanta despre propulsorul multijet cu 70 de caluti putere, dar mintea mea proasta de secretara n-a inteles atunci mare lucru, decat s-a holbat si ea alaturi de directorul pitic in garsoniera de lux, ca ala nu mai pleca dracului odata acasa dupa sexul de vis, sa ma lase si pe mine sa-mi vad de lectura din Divina Comedia, care mi-am amintit ca nici macar in Rai n-am avut timp s-o termin cu atatea indatoriri pe umerii mei inaripati.

Gandurile mele a zburat atunci imediat la Herman care in vecii vecilor nu ar putea sa cumpere o asa masina ca sa ma plimbe si pe mine pe bulevardele intunecoase ale capitalei, dar si pe strazile mai inghesuite si mici, gratie servodirectiei Dualdrive cu functie City, care permite o excelenta manevrabilitate si puteam si noi sa ne indragostim in vreun ungher sau macar o parcare. (yupieee, se pare ca mi-a priit sederea in Rai, acum sunt mai desteapta, cu vocabular mai minunat si cu memorie mai buna)

 
M-am suit ca o doamna in masina pe bancheta din spate si l-am rugat pe sofer sa aranjeze dracului oglinda retrovizoare mai bine, ca sa ma vad si eu, findu-mi foarte dor de chipul meu frumos si nestiind daca sunt machiata sau daca nu mi s-a deranjat cumva parul in timpul regresiei temporale.Cand m-am zarit am tresarit de spaima si mirare si cred ca am si tipat. Aveam o coafura care nu prea ma avantaja si eram neagra de furie, ce mai, eram neagra de-a binelea, o negresa! O negresa! M-am uitat in sus, spre cerurile din care Sfantul Petru isi batuse joc de mine, dar n-am vazut decat tavanul masinii si neputand sa fac scandal nimanui, n-am avut incotro si m-am obisnuit rapid cu noua situatie, zicandu-mi ca mai bine neagra si vie decat vanata si moarta.
Crizantema neagra, parintii mei au fost inspirati, nu cinici, atunci cand m-au botezat asa, simteau ei ca copilul lor va avea un destin special. Dintr-o data mi-am amintit – Crizantema se numea acum Mpule Kwelagobe si era o frumoasa botswaneza care castigase si ea concursul de Miss Univers acum cativa anisori. Menirea ei pe pamant era sa ajute la infratirea producatorilor de termopane din aceasta lume nemiloasa, combinand demnitatea ei de secretara cu talentele de Miss si diplomatia de amanta. Prima misiune imi era clara: trebuia sa merg la noi la filiala si sa-mi incep lucrarea de infratire cu Contabila cu Lentile, acum mare director, si cu Herman, acum mare sofer!
 
Din mersul masinii am admirat frumusetile orasului Alesd, cele doua magazine universale, biserica in stil oriental si sediul rosu al bancii Raiffeisen, in fata caruia am oprit sa fac fotografii si m-a fluierat un fraier. Dupa turul orasului m-am cazat intr-o pensiune cocheta, am scos laptopul si am scris pe blog prima parte a intoarcerii mele, dar m-a intrerupt soferul care mi-a zis ca doi domni italieni, parteneri la o fabrica de lohn, ma cauta ca sa discute o treaba importanta cu mine, sa facem poze si sa bem si noi cate ceva. Find orele destul de inaintate in noapte am acceptat, ca si-asa nu mai aveam chef sa-mi bat capul cu comentariile rautacioase. Pe unul din italieni il chema Marco, iar pe celalalt Polo si aratau mai bine decat furnizorul botswanez al directorului pitic, care a trebuit odata sa ma sacrific si sa ma culc cu el, ca nu voia sa semneze mai repede un contract.

In timpul cinei formate din Angeli (eu find totusi un inger intors inapoi nici nu puteam sa servesc altceva) ma gandeam la toti sfintii pe care-i lasasem in ceruri si-mi parea si rau mai ales pentru arh. Gavrila care m-am purtat ca o nesimtita cu el si l-am tratat cu indiferenta si ignoranta, nespunandu-i nici macar pa sau du-te dracului cand am plecat in aceasta calatorie initiatica. Si cum ma gandeam eu asa la sfinti si la Marco si Polo, mi s-a format in capul de miss univers o conexiune ciudata, care m-am intors catre Polo si i-am murmurat la ureche:

 
- Pe tine te-as iubi in Piata San Marco, iar pe Marco in Piata San Polo.
 
Polo a zambit la fel de invingator ca si Herman cand il lasam sa ma bata la Solitaire, stiind ca nu exista nicio o piata, nici macar o piateta in toata cizma aia de Italia care sa-i poarte numele, asa ca pe frate-su sau (ce i-o fi nu stiu si sincer nici nu ma intereseaza) nu aveam unde sa-l iubesc. Sigur m-a crezut vreo proasta, dar ma durea pe mine undeva de asta, important era ca ma aflam intre doi barbati chipesi, iar trupul meu de negresa incepea sa-si ceara drepturile dupa atatea luni de apstinenta fortata, ca cu sfintisorii aia pe acolo pe sus nu facusem mare lucru, ca ne cam incurca aripele si aurele care ne electrocutam cand ne apropiam prea tare.

 

In timp ce imi sopteam porcarii la ureche cu Polo, dadeam aparent nervoasa din piciorul meu de abanos din partea in care statea Marco, atingandu-l ca din intamplare, simtind ca momentul in care imi voi indeplini vechea mea fantezie in trei nu e departe. El insa in loc sa actioneze ca un barbat, mi-a spus incurcat:
- Sunteti atat de frumoasa, miss Mpule, dar stiti, eu sunt dependent de secretare… pacat ca nu sunteti secretara…
Ah, destin nemilos, ah, soarta cruda!
 
P.S. Pentru Bili Vanili. Am vrut sa te sun imediat ce am coborat din inalturi, dar nu stiu de ce nu am putut s-o fac. Cred ca inca n-am descoperit daca am sau nu mobil… imi esti dator cu o ciorba de burta… sa nu uiti…
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X