Archive for Servicii

Herman, ghiocelul vietii mele

marți, martie 25th, 2008
Ce proasta am fost, ce proasta am fost, ce proasta am fost, care am primit un link pe mess cu melodia care m-a intors in timp la vremurile ce eram fericita traindu-le la maxim cu minim de efort, ceea ce efortul nu necesita decat sa fac si eu doua trei cafele pe zi, hai sase in zilele de sedinta, dar imi scoteam parleala martea cand aveam program scurt intru cat imi dadea Directorul pitic dezlegare la plecat acasa ca sa ma pregatesc pentru sexul de vis cu el. Si dupa ce scapam citeam din Divina Comedia si imi notam citate in jurnal sau ma mai duceam la Alimentara unde mai povesteam una alta cu domnul Tase in spate sau ma gandeam la Herman si cu ce sa ma imbrac maine la Campionatul de Solitaire care stateam peste program pentru el. Cititorii mei m-au criticat ca n-am mai povestit despre iubirea mea imposibila, dar eu am evitat cu stoicism subiectul pana azi cand recunosc ca amintirile mi-a napadit realitatea, iar traiul meu in Alejd s-a astupat cu o eclipsa care mi-a luat mintile cand am ascultat melodia si am vazut videoclipul cu cele doua imagini reduntante si repetitive, asa cum si zilele mele erau inainte ca sa ma sinucid ca proasta.
Asa ca-n lyrics am iubit si eu pe altul cu tractor , adica pe Director, dar cine mi-a citit blogul cu atentie si repulsie moderata stie ca de fiecare data cand ma lafaiam pe bancheta din spate eu ma gandeam de fapt cu ochii mintii inchisi la Ghiocelul meu si as fi dat orice, chiar si o cafea, ca sa zbor ca vantul cu Herman pe bicicleta lui galbena si ecologista care mirosea decat putin a motorina pe ghidoane, ceea ce era doar un miros colateral care facea parte din personalitatea lui de sofer.
 
E primul si tot odata ultimul film care il postez pe blog, care nu vreau ca sa abuzez de imagini furate si sa impresionez Blogosfera nemeritat , care eu am deja cuvintele mele potrivite, ca sa nu mai pomenesc de Buton. 
 
 
 
 

Indragostita

luni, februarie 5th, 2007

Ti-am promis, jurnalule, ca-ti voi povesti despre cum m-am indragostit, dar nu stiu de ce n-am fost in stare pana acum… poate ca despre suflet e mai greu decat despre secs ca sa scrii. Dar s-o iau cu inceputul.

Intr-o zi frumoasa de dinainte de intrarea in ue ma cam plictisisem de misiunea de miss univers care trebuie doar sa fiu draguta cu toti prostii, asa ca m-am gandit cu capul meu de fosta secretara ca sa ma stabilizez in Romania… la Alejd e destul de frumoase imprejurimile si in plus mai pot sa stau si cu ochii pe Herman ca sa-l pazesc de raufacatoare care-i vor decat trupul de sofer viril, dar nici una sufletul, care eu sunt singura care stiu ce zace acolo. Asa ca am trimis un email la Agentie si i-am spus urmatoarele:

 

Draga Agentie,

 

subsemnata Mpule, domiciliata in Botswana si rezident pe termen delimitat in Romania, solicit incetarea colaborarii cu tine pe motiv de plictis si sictireala, care m-am saturat sa fac figuri de balet cand ma trag unii,

 

in poze, ceea ce nu-mi sta in caracter sa-mi castig existenta decat cu zambete si cu texte despre pacea lumii. Deci siktir si cauta-ma cand te-oi cauta eu.

 

 Cu respect, Mpule

 

 

N-am asteptat raspuns urgent, ci am inceput sa-mi caut o slujba prin ziare si reviste online si sa trimit cv-uri si scrisori de intentii bune la firmele de termopane cu directori mai tinerei, care le-am solicitat si poza fata verso inainte ca sa ma invite la interviu. Polo zice ca am fost nebuna, dar mie-mi plac lucrurile clare de la inceput asa ca nu mi-a pasat. In cele din urma am gasit un job care sa-mi convina, directorul e om insurat cu verigheta , groasa si la vedere, asa ca nu-mi bat capul ca ma cere si asta de nevasta ca Domnul Tase ca sa-mi strice viitorul. E un barbat inalt, brunet, cu un nas usor acvilin si cu privire de poet ratat in jungla afacerilor, adica exact ce-mi trebuie mie. Inainte de interviu m-am spalat pe corp si m-am dat pe urma cu Corpolino ca sa fiu mai pufoasa, ceea ce el a apreciat pozitiv din priviri si mi-a spus in vedere ca este familist convins cu frica de nevasta-sa si n-are chef de complicatii. Yupieeeee! Nici eu! Asa ca m-am angajat inainte de Revelion si am inceput slujba cu entuziasm si cu cateva zile libere, intru cat dracu face comenzi de termopane pana dupa sfantul Ion si chiar Valentin.

Dupa ce am inceput munca regulata (regulata bine inteles de Polo, o data la doua zile, ca doar nu suntem animale sa ne inmultim zilnic) mi-am dat seama ca acum firma mea este rivala fostei mele companii multi-sectoriste din capitala, cu filiala in Alejd, si ca Contabila cu lentile de contact sexual impreunata cu Herman sunt acum niste dusmani pe care ar trebui sa-i zdrobesc nemilos, asa cum si ei mi-au zdrobit mie sufletul, dupa tot ce-am facut pentru ei. Dar asta vad eu pe parcurs daca ma razbun sau ma multumesc doar ca sa il recapat pe Herman inapoi, sa mai jucam Solitaire ca altadat.

Intr-o dimineata am intrat in biroul directorului nou sa-i duc cafeaua si… atunci l-am vazut! Inima a inceput sa-mi bata cu putere, intelectul imi fu invadat de simturi si mi-am pierdut pentru o clipa uzufructul ratiunii. Era el! EL! Frumos, ingrijit, proaspat tuns, parca hranit cu potiuni magice… super! Masculin si totusi fragil, statea pe biroul directorului si ma privea, ma chema. Intr-o fractiune de secunda am realizat ca as putea sa-i dau totul, TOTUL! Grija, atentie, iubire, apa si vitamine. Viata lui in mainile mele, el dependent de mine, farmecul lui dependent de grija mea. Era cel mai frumos bonsai pe care-l vazusem vreodata. Indragostita de un bonsai viata mea capata noi dimensiuni, viata mea ar putea deveni un roman sau chiar un film.

Alpinism in Revul Mediu

sâmbătă, ianuarie 6th, 2007

Am rugat-o pe Albators sa ma roage sa-i povestesc la comentarii despre revelionul meu de vis pentru ca nu-mi place sa vorbesc neintrebata si iata ca ea a fost ascultatoare si intrebatoare, deci i-am raspuns dupa cum urmeaza. De fapt nu urmeaza intru cat este deja trecut, si in viata si la comentarii, dar asa sunt expresiile din limba romana, mai ambigui cu timpurile.

ah albators…eu find petalara deci ecologista am petrecut revul in mijlocul naturii…adica in Padurea Neagra care n-a izvorat dunarea din ea, ca cand s-a inventat numele nu eram inca in europa… acum poate va izvori si de aici un fluviu de lapte, miere si corn…
dar un fluviu de iubire a izvorat intre mine si Polo, italianul care era cat pe-aici sa fac sexul in trei cu el si cu fratesu…dar n-a fost sa fie. oricum ne-am simtit bine in paduricea neagra, decat ca am cam inghetat in timp ce ne cantau niste ciori oda bucuriei, iar lui Polo nu prea i se mai ridica steagul europei…
dar pana la urma am arborat ce era de arborat pe bancheta din spate a lui Maserati …deci eu am intrat in masina…iar Polo in mine, unindu-ne european si frenetic…:(

Dar aceasta este numai povestea pe scurt, pe lung sper ca voi avea amabilitatea sa o spun acum daca nu mai ma enerveaza tiganii cu steaua sus rasare, care imi pierd creativitatea de scris din cauza lor, si in loc sa ma concentrez cum sa insemn mai impresionant pe blog imi vin tot felul de ganduri cu cum sa-i jupoi de vii sporind astfel mortalitatea populatiei de culoare, care eu nu fac parte din ea avand sufletul alb si numai pielea neagra.

Pe 31 decembrie eram nehotarata din tot sufletul la care party sa ma duc, invitatiile curgand garleanu intr-o urbe unde aparitia unui miss univers , fie ea si neagra, este un eveniment de proportii aerodinamice. De exemplu ma invitase un antreprenor de pompe, un bancar, un termopanier si un fotbalist in retragere, dar nu puteam onora invitatiile intru cat toti erau urati cu spume, ziceai ca fac parte din familia mustelidelor cu fund urat mirositor, iar cei frumosi erau si ei cu nevestele, ca la orice Paste, Craciun si Rev. Si cum stateam eu cu mana la Muntele vrajit, care Thomas Mann imi aminteste mereu la sonoritate de Herman, numai ce suna celularul si ce sa vezi, era Polo care se intorsese din Italia special pentru mine si pentru aceste plaiuri minunate ale Alejdului, ca asa mi-a spus si am preferat sa-l cred decat sa-l iau la intrebari ca alte femei care cu gura mare isi rateaza fericirea de o clipa sau de mai multe, dupa cum e scris si pentru ele. L-am crezut si cand mi-a spus ca cadoul mai important pentru mine s-a ratacit la aeroport, intre care era romanul Ab urbe conditia (adica despre conditia femeii in urbea Alejdului) de domnul Titus Livius, un italian vestit ca Dante si frumos ca Polo, si am acceptat cu modestie cerceii care cred ca sigur ii cumparase de la duty free, dar n-am comentat, decat am zambit si am zis mersi. Ii voi pastra oricum si dupa ce se va cocli, daca nu-i aur, ci tinichea, ca pe o religva a istoriei de demult, de pe vremurile cand existau granite intre o Europa mai fericita si una mai austera si manelista.

Problema era ca find luati prin surprindere nu mai incapeam in restaurantele Alejdului, de care ma si plictisiseram ca sa spun adevarul, dupa atatea si atatea cini romantice cu investitorii in bunastarea lor trupeasca, ceea ce neavand unde sa mergem la un Rev Excelent si urban, am zis ca macar un Rev Mediu sa petrecem si noi, care l-am si facut in natura infrigurata, asa cum am povestit pe scurt in comentariu, in desfasurarea actiunii si pctul culminat care am pus-o de la inceput ca sa nu uit pe drum si sa imi iau de-o grija.

 
A fost un Rev destul de manierat ca sa spun asa, Polo find un prost
 
vorbitor de limba romana care nu prea stie cuvinte murdare cu care se jicneste excitant o doamna, dar l-am inteles si pe el saracul si am inlocuit lipsurile din vocabular cu imaginatia si cu dardaiala mea de frig. Polo a facut alpinism pe Muntele vrajit iar eu mi-am dat drumul
 
in cadere libera de pe bancheta si am atins pragul cel mai de jos al masinii ca sa pot urca un drum nou, de fapt acelasi, doar ca imi mai schimbam pozitia ca sa nu fac carcel.
 
Am omis faza cu cum am strigat eu cuprinsa de exaltare ue ue, dar nu este prea importanta, deci n-o mai spun. Acesta a fost insa doar un preanbul cum am putut si eu la un deznodamant plin de un  adevar care vreau sa-l scriu aici, adica ca m-am indragostit, dar asta am sa extrapolez in alta insemnare ca sa maresc, si anume suspansul.

emailuri

duminică, decembrie 3rd, 2006
 

Draga jurnalule si dragi cititori inoportuni,

 

  

 

  

Intru brusc in subiect de oarece sunt disperata la suflet si nedormita la trup, ca la trup si suflet la un loc sunt totusi a lui Herman, dar sa lasam asta, acum am alte lucruri de spus ca sa nu mai ma macine atata si sa pot sa-mi vad si eu de viata mea atat cat mi-o fi ea data de God. 

 De cand cu transformarile mele inapoi in om cu pielea ca pana corbului au venit si niste tulburari de somn care colac peste pupaza toti oamenii de afaceri din Alejd ma invita numai la cini romantice la ore tarzii. Nu stiu care-i treaba dar cred ca le e mila de mine cand ma vad asa neagra si slabuta, intre care se gandesc ca oi fi vreo anorecsica ca Aly Mecbil si se simt datori sa aibe grija de mine si sa ma hraneasca patern si dupa ora 22. Cu burta plina ciuciu somn, ma foiesc pana dimineata si cand se termina de facut tranzitul intestinal si zic si eu ca adorm, bate la usa soferul si ma ia la datoria de Infratire, care va povestesc alta data desprea ea, ca daca tot ma iau cu vorba ca femeile cu multe paranteze uit ce voiam sa va spun. 

Deci am ramas bulversata cand am verificat emailul pe laptop, dar si emotionata, care chiar nu ma asteptam. Intre mii si mii de emailuri cu injuraturi care-mi urau moartea, ceea ce stiu ca decat din invidie dar nu vreau sa comentez, si alte mii si mii de emailuri care ma confundau cu tot felul de domni, doamne si domnisoare din blogosfera, am descoperit pitite in inbox doua mesaje care vi le arat si voua cu copy paste ca sa ma sfatuiti ce sa fac. 

  
 
 
Salut,  

Aristide, un vizitator al blog-ului tau, jurnalul-crizantemei, a dorit sa iti trimita un mesaj pe e-mail.
Acesta este :

Draga Criza,
Iti scriu de pe meleaguri indepartate aceasta scrisoare de recunostinta si dragoste nemasurata. Recunostinta pentru frumoasele seri petrecute visand la tine, atat in cer cat si pe pamant si dragoste pentru ca , da, simt ca m-am indragostit. Sunt un prosper om de afaceri din Manhattan, firma mea se gaseste pe Wall Street. Lucrez in domeniul serviciilor, la mine poti gasi cei mai dolofani hot-dogi. Nu-ti pot da adresa exacta pentru ca uneori imi deplasez afacerea si in Battery Park. De multe ori ma gandesc la tine cand cate o fata frumoasa musca, ah, musca delicat din produsul meu. O privesc nostalgic si ma gandesc sa-ti trimit o chemare ca nu costa decat un dolar taxa la notar. Ce zici, Crizantemo, esti gata sa primesti actiuni de la ghereta mea si sa vii sa traim impreuna visul american si visul meu umed ?

Aristide Onanissis

Daca ai intrebari te rugam sa vizitezi sectiunea de intrebari si raspunsuri de la www.weblog.ro

Multumim,
Echipa WeBlog.ro

p.s. WeBlog.ro este un serviciu gratuit promovat pe baza recomandarilor utilizatorilor. Daca esti multumit de WeBlog.ro spune si prietenilor tai sa-si deschida un cont. Noi iti multumim anticipat.

 

 
 
Salut,  

domnul tase, un vizitator al blog-ului tau, jurnalul-crizantemei, a dorit sa iti trimita un mesaj pe e-mail.
Acesta este :

fa draga crizantema
sarutmina in primul rind. sin a doilea imi cer ertare pe aceasta cale pentru erectia ce miai pricinuito la inmormintarea ta cind imi rememoram in minte de toate clipele frumoase petrecute impreuna la Sulina si in spate la Alimentara, cind stateai tu capra. iti amintesti? Tu dedesupt si eu deasupra ca un calaret pe nume Atila pe iapa lui fidela. in al treilea rind te rog dinou sa ma erti ca tiam lecturat jurnalul si am aflat ca ai reinviat din morti. altul in locul meu tear fi renegat si scos de la inima, care nai dat un semn de viata de o saptamina. dar tu sti  cel mai bine ca exista momente in viata cind un barbat adevarat lasa orgoliul laoparte si ia taurul de coarne. deci crizantema treaba sta in felul urmator. nam eu taine ca esti neagra, mis univers sau ca iti sta mintea la soferul permutat in alesd, la mine una si cu una fac doua. din toate secretarele din cite miau stat capre prin spate pe la Alimentara nu mau facut una, sa ma simt atit de barbat cum mai facut tu asa ca daca tot ai inviat iti zic de la obraz ca vreau sa te iau de nevasta si sati pun la picioare micul meu imperiu. tiam compus si o poezie spers sati placa

crizantema floare aleasa
cind stateai cu coatele pe masa
stiam cati placea de mine
cum intram pe la spate in tine
o intrebare as avea
vrei sa fi nevasta mea?
am sa te respect de prima oara
ca peo capra caprioara
mai buna ca orice secretara
 
am scris aceasta carte eu, caprarul domnul tase si astept raspuns urgent

Daca ai intrebari te rugam sa vizitezi sectiunea de intrebari si raspunsuri de la www.weblog.ro

Multumim,
Echipa WeBlog.ro

p.s. WeBlog.ro este un serviciu gratuit promovat pe baza recomandarilor utilizatorilor. Daca esti multumit de WeBlog.ro spune si prietenilor tai sa-si deschida un cont. Noi iti multumim anticipat.

 
 
 Ce te faci, Crizantema, ce te faci? Ti-a trebuit reincarnare??!! Acum ce aleg, intre capitala lui domnul Tase, un batranel de 35 de ani si patru luni, si visul umed al lui Onanissis care e chiar coincidenta predestinata ca orasul Manhattan unde locuieste el se cheama exact la fel ca hotelul din Alejd care l-am vizitat alaltaieri seara cu un investitor strategic in termopane, prietenia intre popoare si cini romantice?   
Dar Herman? Dar menirea mea de miss univers ? Dar comentatorii care m-au laudat si ei si poate or fi oameni seriosi? Din aceasta dilema imi vine iar sa ma sinucid intru cat daca nu ma decid mai repede nu mai pot suporta sa mai ma invite astia pe aici la mese nocturne si sa-mi buleasca somnul de odihna si frumusete. 

Conexiunea pica si in Rai

luni, septembrie 18th, 2006
Am aflat unde sunt: pe lumea cealalta. nu stiu insa daca acesta e Raiul sau Iadul. Daca e Raiul, ma intreb ce caut eu totusi aici, iar daca e Iadul, ei bine, dracul nu-i chiar atat de negru. Of, Doamne iarta-ma , iar l-am pomenit pe ala, dar tu stii ca mai am de lucru la vocabular si nu te vei supara. Supararile si pedepsele sunt mai presus de Dumnezeu. Poate intr-o zi ai sa ma faci sa inteleg de ce oamenii spun povesti atat de infricosatoare despre Iad. Exista Iad sau e doar un bau-bau inventat, care sa-i faca pe oameni sa fie cuminti de frica? Eu, cu mintea mea proasta de secretara, cred ca tocmai oamenii care fac binele de frica sunt pacatosi.
 
 

ce pisici mei? publicata de Albators

duminică, septembrie 17th, 2006
Prietena mea Albators saraca mi-a trimis telepatic un strigat de furie si disperare insotit de un email in care imi explica ca nu poate sa intre pe webblog din cauza ca a prins frica de dusmanii nevazuti care o improasca cu noroi in comentarii. Eu fiind mai neinfricata, imi voi lua inima in dinte si voi face publica aceasta insemnare plina de noi dleme ale unui suflet curat.
 
 
ce pisici mei?
 
azi i-am dus pisica la veterinar . era primul vaccin din viata ei si termura la sinu-mi de incertitudni si intrebari nerotsite.
desi avea privirea perfida am inteles-o: de ec eu de ce ue de ce nu stapin-sa?!?
 
“chatte cherie ii fi tu siameza , dar as nu crezi cam-i face placere. in timp ce eu ii fac masaje lu stapin-tu pentru ca ea sa te duca pe tine la vaccin satpin-ta s-a dus la aerobic . lasa ca nici nu-i lipsea ca ultima data cnid neam
 
masat inpreuna noi3 am vazut ca e plina de celulta.
cred ca si sub unghi avea celulita “

Amintirile ma napadeste

vineri, septembrie 15th, 2006
Draga jurnalule,
 
Azi i-am zambit lui Sfantu Petru, iar el a inteles din asta imediat si pe loc ca trebuie sa aiba o discutie serioasa cu dulcicul de Arhanghel Gavrila, de la barbat la barbat, in sensul ca sa-si traga niste aripi in gura reciproc pentru a intra in gratiile mele. Care e mai tare ala intra primul in gasca mea cu aripi in formare. Ca sa ma cucereasca mai eficient, Sfantul Petru s-a dat de trei ori peste cap si minunea s-a infaptuit: pe biroul meu de secretara de sfant, tesut din fulgi roz, a aparut Divina Comedia, o carte foarte ontopic aici in Cer… o, ce bucurie! Credeam ca va ramane pe veci neterminata, la fel ca Neverviolet. Si mi-a mai aparut si jurnalul intim pe care-l tineam cand puteam si eu, inainte de a descoperi weblogul si a incepe lupta morfologica si lexicala cu Estampille-cratima-mica.
Mi-am rasfoit plina de emotie paginile ingalbenite de trecerea lui director prin garsoniera de lux, cand a varsat cafeaua pe agenda mea, tampitul. Si m-au podidit lacrimile, m-au cuprins toate nelinistile rascolitoare cand mi-am amintit de toate sperantele mele sfaramate, dar unele dintre ele si indeplinite, de exemplu wkd-ul de vis de la Sulina cu Domnul Tase. Acum o sa decupez o pagina de jurnal in forma de inima franta cu forfecutza de unghii tzac-tzac si o s-o lipesc cu puterea gandului aici, direct in jurnalul virtual pe care-l citeste toata Romania si o parte din Republica Moldova de peste Prut.
 
azi herman a fost mai slab ca orcand, a jucat solitaire ca o ciubota si decat eo stiu ce ma-m chinuit ca sa ma invinga pana la urma. totusi na-m inteles de ce tot el sa suparat si a plecat valvartej sa faca ravagii in oficiu la femeia de servici, ca ia-m si auzit cum oracaia amandoi in calduri, eo find cu urechile pe ei langa perete si de nervi mia-m si rontait oja depe o unghie.
dar si eo o data ma-i demult, aseara, tot asa ma-m dus sa fac ravagii pe bloc la director, intru cat acasa l-a mine era niste meserieasi care venise sa dee cu var… find Cotoroantza acasa la televizor directorul na putut sa ma ieie in auntru ca chiar daca mascundea in baie tot se auzea gemetele de placere ale lui, eo find totusi instare sa tac dingura in asemenea momente de suspans sexual. Pe bloc era o noapte frumoasa dar cam neinstelata, ceia ce trebuea sa ne dee de banuit case va porni o ploae calda de vara care nea murat pana la piele, noi find in pielea goala decat de la brau in jos, ca chiar nu avea rostul sa n-e desbracam detot. A mai fost si niste fulgere de foc de s-a speriat directorul si anceput sa tremure, ceia ce eo nam avut cei face, intru cat trebuea sa terminam sexul de vis care venisem pentru el, nu sa ne impiedecam in niste intenperii ale vremii si destinului nemilos.
 

…….ce amintiri………..

 

 

Aceasta insemnare este NUMAI pentru mine.

Despre pile si felatii

joi, septembrie 14th, 2006
Imi cer scuze intregului weblog pentru disparitia insemnarilor dintr-o saptamana intreaga de munca asidua, dar trebuie sa ma intelegeti si pe mine, o biata stafie fara mila, enervata de atatea si atatea comentarii nefavorabile… va rog sa ma iertati si ca nu am recuperat decat ce am scris eu… fenomenele poltergeist nu sunt reversibile decat daca ai pile la cel de sus… asta e.

 

 

 

 
Draga jurnalule,

 

 

 

     Mi-as dori nespus de mult sa pot sa-i anunt pe prietenii mei virtuali ca m-am mutat si ca noua mea adresa de blog este http// crizantema -vinetie.weblog.rai , sa poata citi si ei ce intamplari am mai trait eu, ca doar n-o sa spun ce intamplari am mai murit. Din pacate ei nu pot accesa aceasta pagina plina de secrete, decat daca sunt ceva hackeri. Pacat ar putea afla misterele universului si unde se duc femeile ca mine cand mor, iar dincolo de destinul nemilos plin de semne de intrebare intr-un ocean abscons de concepte si iubiri sfaramate nu s-ar afla doar o pagina alba pe care scrie page cannot be displayed.

     Aici, pe noul blog, mi-am facut o multime de prieteni noi, unul dintre ei fiind Arhanghelul Gavrila, o dulceata de baiat, si SpiDyGonzaliSHor, o dulceata de fata. Ei imi iau apararea mereu impotriva comentatorilor rautaciosi care iata, sunt chiar si aici, in Rai, si imi ataca nemilos ca destinul, daca mi se permite o comparatie, confesiunile mele online, sincere ca Luminita pe care trebuia s-o vad eu la capatul tunelului, dar n-am vazut-o, pentru ca m-am sinucis cu ochii inchisi.

     Daca vechii mei prieteni ar avea posibilitatea sa citeasca aceste randuri, s-ar bucura cu siguranta observand ca mi-am imbogatit vocabularul si alcatuiesc fraze mai extraordinare ca atunci cand eram vie. Acum, cu siguranta, directorul pitic nu ar mai sta pe ganduri si m-ar trimite la filiala de la Alesd direct in functia de assistent manager, functie prin intermediul careia as putea ca in fisa postului , pe langa cafele, sa mai fac urmatoarele:

- sa elaborez analize pe piata de termopane si pe piata de zarzavaturi si branzeturi, ca sa-l hranesc pe Herman naturist in interes de serviciu

- sa intocmesc planul evenimentului cand vine in delegatie la filiala directorul pitic, pentru un sex de vis

- sa stabilesc bugetul necesar pentru realizarea acestui sex, cu lumanari mirositoare inainte, plus 400 de Metaxa 7 stele, si cu o pizza ardeleneasca pentru dupa eveniment, ca se stie ca barbatilor li se face foame in acele clipe, ei consumandu-se foarte mult pentru bunul mers al evenimentului, atat fizic, psihic, cat si din punctul de vedere al zincului din organism

- sa negociez tarifele cu potentialii clienti din Alesd, intrucat directorul pitic trebuie sa fie de acord ca am si eu necesitati fiziologice si financiare de femeie si nu pot sa traiesc doar din salariu si delegatiile lui saptamanale, daca nu cumva hebdomadare, in caz ca nu-l lasa Cotoroantza sa-si traiasca si el viata lui de director plin de neprevazut si afaceri

- sa efectuez diferite activitati de relatii publice in discoteci si cluburi de noapte, in timpul noptii, pentru a garanta acapararea clientilor celorlalte firme de termopane din Alesd si pentru a demonstra ca filiala isi gaseste o justa justificare

- sa sustin prezentari pentru clienti prin dans la bara fixa (implicand si deplasari in localitatile invecinate, daca potentialii clienti sunt oameni insurati, seriosi si cu case secrete de vacanta si alte relaxari)

 

 

 

     Da, stiu, as fi putut sa fac multe daca as fi ramas printre oamenii de rand. Dar nu trebuie sa disperam, si de aici pot sa fac lucruri folositoare, dar si sa ma minunez de ce vad acolo, in cercul lor stramt. Din lumea umbrelor si a fantomelor care mangaie fete nevinovate ca Neverviolet, dar sparg cu ura si razbunare papusile gonflabile ale unor macho contrafacuti, am posibilitatea sa navighez prin lumea pe care am parasit-o in mod neasteptat, intr-un moment de inconstienta si cinism.

     In primul rand trebuie sa spun ca sunt foarte fericita ca disparitia mea prematura i-a apropiat sufleteste si trupeste pe cei mai tari comentatori ai mei: draga mea Neverviolet, care a era cat pe ce sa-si gaseasca obstescul sfarsit de durere, si-a aflat pana la urma alinarea in bratele dusmanului meu Estampille, prietenul gramaticii, cel care si-a transformat in sfarsit virgula in cratima si a dat shift+delete fisierului masturbarea la baieti.doc. Intr-o noapte i-am aparut in vis lui Neverviolet si i-am spus:

- Fata mea, uite care-i treaba. Este una pe weblog, una Tenya, care incearca sa ma imite, folosindu-se de numele meu real, pentru a-mi induce in oroare comentatorii, care ar crede ca mi-am simulat sinuciderea si nu-s o secretara de soi bun. Tu sa-mi iei apararea in continuare dovedeste-mi ca prietenia noastra in fine, am aburit-o si eu cum am putut. Apoi i-am mai spus sa se duca in audienta la directorul pitic si sa puna o pila pentru contabila cu ochelari, sa-i dea jobul meu, ca-i fata de fata si acum arata si destul de bine, dupa ce, la sugestiile mele din timpul vietii, a investit si ea din economiile maica-sii in niste ore de aerobic si-n lentilele alea de contact sexual. Pe deasupra s-a mai si infometat vreo luna cu iaurt Activia cu Bifidus esensis, care i-a provocat cufureala la stomac, asa ca a scapat de aproape toate kilogramele in plus mai are putin pe fund, dar e fata desteapta si pregatita de mine pentru a lua in piept viata, ce dra hm  Deci da, contabila cu lentile este acum noua secretara a directorului pitic, am reusit! Fara pile nu razbesti in lumea asta cruda si mercantila! Sper ca in continuare sa stie sa pastreze un blow-job de viitor alaturi de directorul meu. Ah, am totusi o umbra de suferinta profunda din cauza ei dupa ce mi-a luat locul in viata directorului, dupa ce mi-a luat garsoniera de lux de serviciu, cu tot cu Divina Comedia, cartea mea neterminata de suflet, dupa ce mi-a luat scaunul pe care faceam eu basicute acum vreo luna, da, ticaloasa a descoperit Solitaire-ul MEU! Si pe Herman L

 

 

 

 

 

 

P.S. Yupieeeee! Sfantul Petru, baiat bun, pe care l-am ajutat eu acum vreo doua nopti intr-o problema care nu suporta amanare, mi-a trimis un email de multumire si incurajare in noua mea viata cu aripi in curs de dezvoltare. Emailul avea si un attachment secret, cu niste coduri procurate pe sub mana de la un dirty little helper, fost traficant de carne vie, de pasare. Sunt atat de fericita acum pot sa public direct pe blogul meu de cand eram vie. Click!

albatros si atit

joi, septembrie 14th, 2006
“parca ne cunoastem de undeva…sau doar aici neam intilnit? aici da, da cu siguranta. te urmaresc fascint. vi mereu cu prietena ta. ea vorbeste si tu taci. taci si maninci din prajitura aia de ma-nebunesti. maninci incet, abea atingi frisca. la inceput iti pui un strop pe virful limbii, o plimbi apoi pe cerul guri si dintrodata, hulpava incepi sa inghiti de parca ar veni sfirsitul lumii.”
 

 

 aerul din jur mi se parea de plumb. ma apasa pe umeri, pe ochi, in urechi si timplele mi se zbateau. cred ca si un ochi mi se zbatea, poate stingul, poate dreptul. ii tineam infipti in podea si ma intrebam ce vroia acel om de la mine. am zbughito la toaleta, sa-mi pudrez nasucul si s-o caut pe z, care ma parasise si ma lasase prada acelui necunoscut care ma tulbura produnf si foarte adinc.

 

am revenit in cofetarie , cu speranta ca el a plecat, sau macar z sa intors. dar nu, nu. nici ea intoarsa, nici el plecat. mi-am ascultat inima si l-am privit. parea decupat dintro pictura de Rubens . desi invaluit in fumul pipei, am deslusit suvitele carunte, muschii ce vibrau sub camasa descheiata la un nasture si verigheta de pe inelarul sting.

 

mi-a atins aratatorul si m-am speriat. apoi mi-a atins degetul mijlociu si m-am speriat din nou. dar nu, nu de el. m-am speriat de furnicaturile pe care le simteam de la ultimul fir de par din cap si pana la unghia degetului mare de la picior.

 

“…zzz, nu-ti fie teama, albatros. vreau doar sa te gust in felul meu. sa te adulmec. sa te miros. vreau sa imi aduci degetele nespalate dupa ce le-ai bagat unde alegi tu sa le bagi. te intorci la mine si ma lasi sa ghicesc. va fi jocul nostru, de nimeni stiut. da, albatros? te intorci? te intorci la mine sa te gsut? ”

 

nu pot sa raspund. am amutit. sa fiu eu muta asta? dar z? unde e? toanta naibi a plecat fara sa-mi spuna. sper ca a platit consumatia. si acum? unde sa fug? sau sa ma duc incet? as putea sa ramin pe

 

loc, ca nu m-am spalat pe miini. am avut o presimtire. am simtit. am preasimtit ca imi va cere acest lucru minunat si atit de intim.

 

Dar eu totusi cine sunt? Doi roman

marți, august 29th, 2006

Nici aici nu stiu cine sunt si nici macar unde sunt nu stiu. Nu stiu nici cum am murit pana la urma, daca de lama de cutit sau de lama de lama. Daca de cablu de fier de calcat sau de pastile. Daca de drag de Herman, daca de mila de contabila cu ochelari, daca de spleen, daca de somn. Si n-am vazut nici un tunel si nici o luminita, sa ma ia dra hm nu, aici nu trebuie sa pomenesc de el, altfel chiar ma ia si nu-mi mai cresc aripi. Am vazut un inger cu ochi frumosi, m-a intrebat daca m-am ratacit, i-am spus zambind ba nu si uite ce mi-a dat, conexiune la weblog.ro. Yupiiiieeee! Stiam eu ca pot sa conving pe oricine de orice, chiar si un inger. Mai rau e cu fumatul, mi-am uitat tigarile dincolo, iar aici n-am vazut inca nici un magazin. Numai flori, nori, flori, nori si creaturi zambitoare. Inca nu m-am obisnuit cu asta, ma gandesc numai ca la ce stare aveam eu acum doua nopti, nu putea sa-mi vina ideea sa bag vreo doua pachete de Virginia Slims in sutienul rosu, sa am pe drum. Ei, drumul a fost destul de scurt, nu ma plang, si nici nu prea mi-a fost gandul la fumat. De fapt, nici n-as avea cu ce sa fumez, aici nimeni nu are gura adevarata si nici plamani adevarati, creaturile sunt ca zmeul pe care am desenat chipul lui Herman. Oare God ma va iubi daca nu mai sunt virgina ? Ma mai invart putin pe aici si poate gasesc vreo modalitate sa fac rost de cartea aia de Dante, ca tare as vrea sa vad cum se termina. Doar am promis ca v-o povestesc si voua. Dar si mai mult as vrea sa pot s-o ajut pe contabila cu ochelari sa-si gaseasca job. Da Doamne!

-         Doamne?

-         Crizantema , acum sunt foarte obosit. Vorbim

maine

.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X