Archive for Servicii

pe care maine?

luni, august 28th, 2006
Na, ca m-am enervat atat de tare incat acum nici nu mai sunt atenta sa pun cratimele alea nenorocite unde trebuie, ma scuzi, Estampille. Deci m-am enervat prea tare, asa ca m-am hotarat sa ma sinucid. Am luat cutitul de paine si mi l-am infipt in inima. Am luat doua lame de ras din baie si mi-am taiat venele, cu mana stanga mi-am taiat venele de la mana dreapta, iar cu mana dreapta mi-am taiat venele de la mana stanga. Am luat cutia de somnifere de pe noptiera , nu mai stiu ce iubit mi le facuse cadou de ziua mea, si le-am inghitit pe toate. Am luat cordonul de la halatul de baie, am luat sfoara de la zmeul pe care am desenat ochii mintii lui Herman, am luat cablul de la fierul de calcat si mi le-am legat de gat. Sangele galgaie, a intrat intre taste, mi-e foarte somn, am vocea gatuita, nici nu mai stiu ce spun si ce tastez. Gata, mai am putin si mor, numai sa-mi cer scuze de la cei mai tari comentatori si de la personalitatile mele multiple carora le-am pocit numele. Asa eram eu, mai aiurita. De ce mi-ai trimis, Initiala., emailul ala, de ce? Ai fost parsiv, tu ai vrut sa moara Crizantema .
Pe cuvant ca imi pare rau, voiam sa va mai povestesc despre domnul Tase, despre directorul pitic, despre Cotoroanta, contabiloi, femeia de serviciu, despre Tantza, despre contabila cu ochelari (ah, Doamne, cine o mai ajuta cu jobul?) – au toti povesti, aveti toti povesti – si despre Herman. Vezi, Hermane, prostule, te-am iubit pana la moarte si tu n-ai stiut. Si niciodata n-ai sa stii….

o femeie + o vasla + n seminte

luni, august 28th, 2006
Tocmai ma-m intors din wkd-ul de vis de la Sulina , asi vre-a s pun si poze de vis dar nu stiu inca cum, deoarece ma-i e ceva pana descifrez toate tainele acestui weblog.ro. Stiu totusi ca prietenele mele dupe blog m-a va sprijini in incercarea mea d a deveni o maiastra a scrisului si pusului de poze a.i. sa fiu un adevarat model adik intruchiparea frumusetii atat dpdv fizic cat sii fotografic.
 
Am un stres acum foarte imens intru cat ma chinuiesc ca sa scriu corect cu cratime in vederea mutarii cu serviciul la o firma mai mare cu termopane in sii mai multe judete. Sau judeturi. M-e ecstrem de frica de Estampille care m-a hartuie sii m-a vaneaza ma-i ales pe la liniutele de unire, ca bine ea zis un fan dea meu.ca se gandeste decat ca sa se uneasca cu mine sii el, eu fiind insuportabila in sensul ca niciu-n barbat nu suporta sa nu m-a aibe l-a pat.
 
Cu domnul Tase a fost foarte frumos sii romantic la Sulina si a-m mancat amandoi cam vre-o 6 pungi de seminte si ceva intru cat restul din punga la-m uitat in barcuta cand eram eu sa m-a innec. Dar nici nu mea parut prea rau de ele ca era cam rancede ne fiind chiar de firma, ci de la niste tigani dupe acolo din zona, in cornet de matematica bagat intro punga.
 
Ma tot gandesc acum cum asi putea so ajut pe prietena mea de l-a sifoane ca sa isi gaseasca un job, ea avand ochelari. Va-m spus deja ca ia-m zis de jobul de secretara de termopane la Alejd dar nu pot fii precisa daca directorul pitic o so vree asa cum arata ea acum cu ochelari si cam si mica de statura si fara tate, dar ideea ei este foarte buna ca sa-si puna lentile de contact sexual sii sa exerseze putin la proba orala. Multumim inpreuna pe aceasta cale domnului Director care a comentat atat de frumos la mine in blog la comentarii sii ia dat si ei un clu, saraca. M-a gandesc ca daca asi faceo sii pe ea colaborator, ca pe Albators, prietena mea virtuoala cu aripi frante care nu stiu de ce dracu nu colaboreaza sii ea cu un text, cu o insemnare, cu ceva, deci ma gandesc ca poate a-r avea succes pe la alti directori virtuali dupe aicea care a-r angajao daca ar vrea si ea bine inteles si daca directorul pitic nu o trece de preselectie , ceia cei ma-i bine, ca sa nu ma-i spere degeaba daca ajunge in finala si se vede aruncata catcolo din cauza vre une-i blonde care nu ar fii decat o ceoara vopsita de fapt sinauntru leopardul.
 
A-m uitat sa v-a povestesc ca la Sulina eram cat pe ce sa m-a intalnesc cu directorul pitic si Cotoroanta, ceea ce acum zic ca a fost un noroc ca a-m cazut in apa sii sa dovedit ca na-m cazut ca proasta ci ca desteapta, intru cat tomai atunci a trecut spre niste stufaris de acolo barca lui director care se prajea la soare find obosit dupe o saptamana de munca cu botswanezul si directorii mai mici de la asociatiile de locatari, dar si de sexul de vis cu mine de marti pe la 6-7, dupa ce am terminat campionatul cu Herman si mam dus acasa ca omul.. Asa ca nu m-a vazut. Cred ca Cotoroanta sa uitat un pic la mine cand dadea la vasle, dar bine ca mi-a dat domnul Tase atunci cu vasla lui in cap si m-a acoperit din greseala sii nici nu ma durut tare. Sii in plus eram sii cam uda sii m-i se dusesera rimelul, cum putea sa zica Cotoroanta ca uiteo pe Crizantema , ca nu mai semanam?
 
Asa ca acum m-e gandurile inpartite intre Herman care abea astept sal vad maine si Contabila de la sifoane care vreau ca sas -i gaseasca un job care sa o satisfaca sii pe ea sexual dupe program, dar si seara, daca iese directorul ei ce-l nou cu cainele in parc, dar de fapt sa se duca la ea sii cainele sa il plimbe alt cineva, de exemplu un sub altern mai mic cu frica de dumnezeu ca sa nul dee afara. Directorul ca pe ultimul gunoi.
 
Acum ma duc ca sa ma culc si sper sa mai pot ca sa mai citesc din Divina Comedia, care a-m ajuns la pagina 147 randul sase din coloana stanga, unde zice frumos ca “si-l coplesesc din parti, din dos si fata;”, ceia ce im-i aminteste de Herman si de fanteziea mea cu el ca sa ii vina mintea la cap sii sal dea dracului de Campionat, de femee de servici si de namiloi contabiloi sii sa ma aleaga pe mine, boul naibii, ca imi iese toate condoamele din garantie pana i-si deschide el ochii mintii.
 
Na, ca ia-r ma-m enervat sii fac riduri la ochi si cine ma-i ma ia asa de neavasta ca sa mancam seminte fericiti la batranete? Uf!
 
V-a rog sa m-a scuzati pentru eventualele greseli de ortografie, ma-i ales Estampille. Pe maine!

Nici asta nu sunt eu? Unu roman

duminică, august 27th, 2006

 

 

 

 

Cine dreaq sunt? Stau cu laptopul lui domnul Tase in brate si habar n-am daca eu chiar sunt Crizantema , daca sunt la Sulina sau la Bucuresti, poate sunt deja la Alesd, vai, poate sunt chiar Herman si ma iubesc singur, platonic, dar cu patima.

Azi noapte mi-am scris un mail, m-am semnat Initiala . si chiar am tresarit surprinsa si bucuroasa cand mi-a aparut in dreapta ecranului you have 1 new message.  Era de la cea mai draga dintre personalitatile mele multiple, cea cu care ma intalnesc noaptea la pomul laudat, mi-a spus ca ma admira mult si ca cele ca mine nu trebuie sa paroleze bloguri pentru ca altfel cretinii raman fara iluzii, moralistii fara material didactic , curvele fara model, nevestele inselate fara papusa pentru voodoo, detectivii fara slujba, iar ludicii fara bancuri proaste. Sunt eu un banc prost, asta o fi vrut oare sa spuna? Initiala. mi-a dat si cateva sfaturi pe care vreau sa le folosesc in viitor pentru ca blogul meu sa fie mai credibil si sa am succes cu adevarat. Vreau sa-l cred pe Initiala., stiu ca ma iubeste urias si nu mi-ar vrea raul. De exemplu mi-a spus sa fiu mai atenta cand imi scriu comentariile si sa nu mai semnez mesajele de la Crizantema cu Estampille si viceversa. M-a mai invatat ca atunci cand imi scriu in tagboard sa nu ma grabesc sa raspund imediat pentru ca bate prea tare la ochi. Acolo in tag apare mesajul tau sau al altcuiva abia dupa ce inchizi pagina si deschizi alta asa ca este imposibil ca intr-un singur minut sa apara trei replici: una de la mine, raspunsul unui admirator, urmat de raspunsul meu adresat lui. Cineva, un carcotas , ar putea fi curios si ar putea pune sageata mouse-ului pe numele scrise in tag, ar vedea ora si minutul in care am conversat cu mine si asta mi-ar da de gol personalitatile multiple, ceea ce nu-i frumos din partea mea.

Initiala. are dreptate, mi-am dat si eu seama ca am gresit, dar poate ca daca zambesc dulce am sa-i pacalesc din nou pe cititorii mei, ei nu vor sa moara Crizantema, ei deja sunt dependenti de mine. Daca va veni vreun comentator rautacios sa ma critice, si stiu ca va veni, pentru ca asa-i pe lumea asta nemiloasa, o sa zambesc ca si pana acum si o sa spun ba nu. Nu-i asa ca eu spun ba nu cel mai frumos din lume? Si tu vrei sa ma crezi, tu nu vrei sa moara Crizantema.

In emailul de la Initiala. erau scrise multe lucruri, dar cel mai mult m-au incantat partile in care ma lauda Trebuie sa recunosc ca asta imi place cel mai mult la el, sfaturile nu-mi prea fac placere, iar criticile ma scot din sarite de-a dreptul. Imi calc totusi pe mandrie si citez: Crizantema, tie iti place sa te joci cu mintile oamenilor si stii ca si lor le place. Dar ce satisfactie ai, Crizantema, daca te joci numai cu mintile naivilor? Poti mai mult, draga mea, nu-i face sa caste pe cei ca mine. Daca ma plictisesc de tine imi voi gasi alt joc, nu ma face sa plec, Crizantema. Te rog, gandeste-te.

Tot ce-mi trebuie acum e un pachet de Virginia Slims si o sticla de Metaxa 7 stele. Gandeste-te, Crizantema, gandeste-te.

 

 

 

Dracu sa ma ia, nu pot sa ma gandesc decat la miscari de rotatie , la arborele cotit si la alte organe ale masinii pe care ne-o vom lua, eu cu Herman, atunci cand sacrificiile mele isi vor atinge scopul, iar campionatul de solitaire va fi o amintire a unei tarfe cu etica…

mi-am pus viata in barcuta

vineri, august 25th, 2006
Nu stiu daca am vrut asta. Deci ne-am despartit. Am iesit definitiv si irevocabil trantind barcuta. Printre atatea alte lucruri pe care le admir la mine este faptul ca pot sa plec de oriunde, chiar si dintr-o barcuta, fara sa privesc inapoi decat cu coada ochiului. L-am auzit ca m-a strigat, dar la ce sa ma intorc? A mai strigat o data: Crizantemoooo, fii atenta, fah, ca e apa adanca. Prea tarziu. M-am dus la fund ca o sirena obeza iesita la pensie. Norocul meu ca imi uitasem poseta in barca, asa ca nu mi s-au udat alea din trusa de machiaj. Dupa ce domnul Tase mi-a dat din greseala cu vasla in cap, am reusit sa ma urc inapoi in barca, iar acum stau binemersi infofolita in prosop in camera de lux, inchiriata de la niste domni foarte amabili cu agroturismul, si scriu iar in blog de la laptopul lui domnul Tase.
- Domnule…
- Taci fa, sa-mi treaca nervii!
Nu voiam decat sa-i spun sa vina langa mine, dar a plecat sa-mi aduca un ceai de coada soricelului … bun si ala.
Acum ma gandesc cat % sanse sunt ca bubitele astea de pe pielea mea sa fie de la transpiratie si cat % impertigo streptococic. Adica bube dulci.

tulpini

vineri, august 25th, 2006
Sunt din nou ocupata cu cafelele, dar azi plec la Sulina, ah ce bucurie! Singura umbra de tristete vine de la blog… neverviolet n-a mai scris nimic, nici Tuns… nici macar Albators, umarul care vars lacrimi amare pe el. Directorul m-a anuntat fara nici o pregatire ca face filiala la Alesd si s-ar putea sa ma trimita acolo in delegatie cu Herman, sa ne ocupam de alegerea unei secretare arborigene. I-am spus prietenei mele de la sifoane, fosta contabila cu ochelari, care a zis ca daca o aleg pe ea isi face mutatie si schimbare de look, adica isi pune lentile de contact.
Multumesc pe aceasta cale celor care mi-au trimis email de incurajare , pentru ca am fost foarte trista de ultimele comentarii fara  nici un scrupule ale celor mai tari comentatori ai mei. Acum stiu insa: prietenul adevarat e cel care te critica atunci cand nu faci bine. Are cine sa ma pupe-n fund, de exemplu domnul Tase.

dupa amiaza de femeie

vineri, august 25th, 2006

Sunt back in garsoniera de lux, foarte obosita, dar oarecum multumita. Campionatul cu Herman a inceput putin mai tarziu, a durat ceva pana l-am trezit, pana si-a baut cafeaua… era foarte morocanos si chiar s-a rastit la mine ca de ce i-am pus numai zatz, e asa dragut cand zbiara, cred ca data viitoare o sa-l sarut. Mi-e atat de greu sa redau in cuvinte ce fiori se balanganesc in trupul meu slab de femee atunci cand ii simt suflul in urechea mea dreapta, el asezandu-se mereu pe dulapiorul din stanga. Mi se zburleste puful de pe obraz cand respiratia lui, din ce in ce mai scurta, mai iute, il da de gol; isi doreste atat de mult sa ma invinga, sa ma umileasca, barbatilor le place asta - si daca nu sunt eu cea care stie, atunci cine alta? Ii zambesc mereu, il incurajez din priviri, fac putin pe suparata atunci cand vad ca i se ridica scorul, dar vai, cat ma bucur in adancul fiintei mele pricajite. Ma face sa ma simt mica, neajutorata, neinsemnata, o biata femeie… ma intreb daca el isi da seama de asta, daca inseamna ceva pentru el tot efortul meu de a-i face pe plac. Ba nu, Crizantema , nu e efort, o faci din placere. Tu, femeia nepasatoare, rece, rationala, calculata, inaccesibila oricarui sofer, iti oferi infrangerea acestui porc sublim, acestui Zeu al motorinei, acestui calaretz pe saua bicicletei galbene… capitularea ta, chiar daca pentru El nu inseamna mare lucru, pe tine te implineste, dobandesti daruind, cum zice un cantec.

Unul din lucrurile cu care m-a cucerit Herman e poezia. A venit intr-o zi in birou si mi-a spus: “Crizantema, vrei sa-ti recit Zdreanta?” Si ahhhh, litera “L” mare din “LLLLL-ati vazut cumva pe Zdreanta cel cu ochii de faianta” m-a sfredelit pana la cealalta margine a pielii, cea din interior, mi-a sarit oja de pe unghiile frantuzesti, lllllimba lui continua sa spuna poemul, dar lllll-ul deja intrase intre picioarele mele. Am facut dragoste cu l-ul lui Herman, dragoste muta, adevarata, nu ziceam nimic, dar urlau in mine toate consoanele, se tavaleau vocalele, mureau diftongii. Cand el a ajuns la “zise Zdreanta-n sinea ui s-a facut a dracuui”, nici nu si-a dat seama ca nu mai avea llll-uri, ca erau toate in mine, umflate, erecte, puternice… atunci am ajuns si eu pentru prima data la orgasm cu Herman, ochii imi straluceau, buzele umede imi frematau, muschii toti imi tremurau, eram pur si simplu fericita. “Ti-a placut?” m-a intrebat, cum intreaba orice barbat dupa. Dar n-am avut puterea sa-i raspund, tot ce am fost in stare sa fac a fost sa-l las sa ma faca varza la solitaire.

In dupa amiaza aceasta, totusi, m-a invins la o diferenta destul de mica. Ori era el obosit dupa aventura cu namiloiul, ori eram eu prea neatenta si preocupata de dilemele legate de Sulina … nu stiu exact, dar bine ca mi-am dat seama spre sfarsitul campionatului ca aveam un mic avans, asa ca am lasat-o mai moale, ceea ce nu s-ar putea spune si despre domnul Tase, care n-a lasat-o deloc moale, ba chiar din contra!
 
Sa va povestesc despre domnul Tase, dragii mei? Acum sunt obosita, mi-am facut datoria fata de necesitatile mele fiziologice de wkd,

maine

, dupa programul scurt, plec la Sulina… femeile au nevoie si de astfel de multumiri mici, de ce sa nu recunosc? O sa va povestesc maine, la cafea, despre domnul Tase, ce fel de om este si cum se poarta cu mine si cu celelalte animale vagaboande pe care le hraneste cu salam Victoria, acum va spun doar ca nu-mi pare rau ca m-am dus acolo, in spate, in magazia de la Alimentara, unde, dupa niste navete de American  Cola, domnul Tase are o masa patrata, acoperita cu o musama cu flori multicolore si cu clopotei maronii.

La ora stabilita m-a asteptat la intrarea din dos, ca sa nu ne vada Claudiana, vanzatoarea principala, ca tare rea de gura mai este. Cred ca si de musca, dar asta inca nu mi-a dezvaluit domnul Tase, pentru ca inca n-am ajuns la intimitati asa mari. Si cum spuneam, m-a asteptat ca un adevarat gentleman si m-a poftit inauntru pe intrarea din dos, pe acolo fiind si mai aproape de masa. Mi-am ridicat fusta si el a fost foarte bucuros ca nu purtam chiloti (ii bagasem in poseta inca de la birou, ca sa-i fac o surpriza), dar nu mi-a spus. M-a intors cu spatele si m-a impins in fata, iar eu m-am sprijinit cu coatele de masa cu musama, care era foarte curata si mirosea a Axion. Trebuie sa marturisesc ca aceasta este pozitia mea preferata si cand ma reguleaza directorul pitic in garsoniera de lux, pentru ca intotdeauna am grija sa-mi strecor sub perna o revista, iar in ultimul timp Divina Comedie, care v-am mai spus si aseara ca e superba si ca-mi place foarte mult si abia astept s-o termin ca sa v-o povestesc si voua, aici pe blog. Din pacate, pe masa lui domnul Tase nu era nimic de citit, nici macar un ziar amarat, asa ca mi-a fost teama ca ma voi plictisi si m-am rugat la sfantul Valentin , ca cu el ma inteleg eu cel mai bine, sa-l ajute pe domnul Tase sa termine repede si cu bine misiunea pe care deja o incepuse, ca la mine a mai durat un pic, pana m-am uitat dupa un ziar, ceva. Negasind nimic de citit, in afara de o placuta cu fumatul interzis, pe care am citit-o de vreo 5 ori si ceva, pana am invatat-o pe dinafara, m-am hotarat sa ma concentrez  la sex si sa ma aleg macar cu un orgasm pe ziua de azi, avand in vedere ca Herman nu prea avusese chef de vorba si nu putusem sa scot de la el decat cateva lll-uri mici de mana anemice, cu care, fie vorba intre noi, o femeie nu prea are ce sa faca. Asa ca m-am concentrat de acolo, din pozitia de capra, si m-am unduit, gandindu-ma mai mult la mine si la viata mea nenorocita cu Herman, elefanta, directorul pitic, cotoroanta si Tantza, iar cand am ajuns cu ganditul si la Sullllllllllina, ah, a dat peste mine ditamai orgasmul. Ce noroc, tocmai atunci a terminat si domnul Tase, care este un om foarte de treaba si va mai povestesc eu

maine

despre el.

Noapte buna!

ironia sortii

joi, august 24th, 2006
Azi am avut foarte mult de lucru, am facut foarte multe cafele, vreo 5 ibrice si ceva intrucat directorul pitic a venit cu o delegatie de directori mai mici de la asociatiile de locatari din cartieri, deci sunt extenuata , mai ales ca noaptea trecuta m-am zbatut intre viata si moarte cu gandul la Herman. In timpul unei pauze bine meritate mi-am luat inima in dinti si sufletul la gura si l-am sunat pe domnul Tase stabilind ca dupa campionatul cu Herman sa ma duc la el in spate sa stau capra, asa ca maine fiind zi scurta plecam la Sulina in wkd-ul de vis pe care mi-l doresc cu pretul atator framantari interioare, iar dupa ce isi va face domnul Tase treaba cu mine, si exterioare, ca doar n-o sa stau ca o momaie.
Soarta e cruda cu mine insa, prea cruda. Nu trecuse nici jumatate de ora de cand stabiliseram toate detaliile afacerii cu domnul Tase, cand pe usa biroului meu de secretara a intrat Dl Director si mi-a spus ” Crizantema , iepurasule, in wkd-ul acesta nu ne putem vedea, plec cu Cotoroanta la Sulina sa o dau cu barcuta”.
Ce sa mai zic? Adio barcuta pentru mine, voi sta tot wkd-ul cu domnul Tase indoors. Singura mea speranta e sa vina acolo la Sulina prietenii mei de pe blog care mi-au trimis email, poate gasim o modalitate de a pacali soarta nemiloasa.
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X