Crizantema sunt eu!

3 februarie 2008
Abea m-am reintors inapoi dar cu capul inainte in blogosfera si aflu cu susprindere ca o tanara domnita se semneaza prin bloguri cu numele meu care l-am facut celebru, desi in ultima vreme nu m-am mai folosit de el virtual ci mai mult oral. Misty, Mysti, imi pare nemaipomenit de bine ca tu mi-ai tinut steagul sus, steagul meu cu stele europene care la Alejd la noi la hotel nu mai sunt stele, ci flori, intru cat multi italieni fac aici turism rural ca sa-si gaseasca marea iubire de-o noapte cu bujori in obrajori, deci prin extrapulare si cu crizanteme , adica eu!
 
Precizez mai jos linkul care l-am primit pe email de la niste fani care s-au sincronizat deodata spontan si fara ca sa se vorbeasca in prealabil in scopul de a ma atentiona ca numele meu a facut istorie si a intrat in rutina blogosferei.
 
http://campulverde.weblog.ro/2008-02-01/277725/Buna-seara-blogosfera-mea-draga%21.html

 
Ceia ce in loc ca sa ma simt jicnita si jecmanita de Nicu ce-l am in posesiune de pe vremuri, adica cam de un an jumate, ii multumesc celei care s-a Mistificat si mi-a dus numele pe cele mai inalte culmi de progres blogosferoid, adica in mijlocul certurilor cu tot felul de frustrati ce fac vulva prin comentarii si insemnari din plictiseala, care trebuie sa-si ocupe si ei timpul cu ceva.  
Are sa povestesc zilele urmatoare ce s-a mai intamplat in viata mea, acum nu am timp intru cat aceasta este o insemnare despre drepturi de autor. Asupra numelui, desigur, dar mai si multumesc inainte de a ma topi in neantul destinului care nu stiu ce-mi rezerva pentru viitor, adica pentru noaptea asta, care am primit trei invitatii la Blind Date si am un pic de treaba sa dau cu banul ca sa ma hotarasc care s-o onorez. Multumesc tuturor fanilor care si-au exprimat ingrijorarea pe email si mai ales lui Delma si promit ca pe viitor n-o sa mai dispar cu lunile, mai ales ca acum e luna februarie care oricine stie ca e mai scurta si incape in ea mai putine insemnari, noroc ca de data asta are 29 de zile, asa ca sper ca sa recuperez cat de cat.
 
Cu prietenie si isterie, intru cat sunt in plin pms benefic certurilor pe blog, a dvs,
Adevarata Crizantema
 
P.S. Bye! 
P.M.S. Tineti-o tot asa!  
 
 


A-m implinit un an

27 august 2007

     A-m implinit un an de blog pe 23 august dar am uitat ca sa scriu insemnare noua in aceasta zi mareata de sarbatoare  intru cat puteam sa vina fanii sa-mi zica lamulti ani si sa ma roage ca sa mai scriu. Puri si simplu a-m uitat sau mai bine spus m-am luat cu treburile, care am organizat o defilare la mine in cartier, care a participat la ea mai multe fete simple si de treaba din municipiul Alejd. Mi-am amintit de blog abea ieri, cand stateam in vana plina cu clabuci si asteptam ca sa revina iarasi inapoi apa calda, care o oprisera nesimtitii dracului, asa ca nu-mi ramasesera decat sa ma frec

 

 pe calcaie cu piatra pons. Care prinsesem pojghita de piele ingrosata pe ele de la atatea si atatea plimbari sub clar de luna desculta, ca mereu ma bate sandalele astea noi, cred ca datorita la o bareta care vine prea stransa peste degetul mijlociu care l-am rupt dupa ce m-am reintrupat, dar n-am mai povestit pe blog intru cat mereu ma lua gura pe dinainte si ma refeream mai mult la aspecte mai neimportante, adica la barbati si animalele lor de companie placuta.

 

     Acuma daca tot mi-am amintit, am sa rememorez pana la capat in gura mare cum eram eu intinsa cu fata in jos pe patul din Manhattan, adica hotelul principal din Alejd, si mainile imi erau foarte legate de pat cu niste bandaje din cutia de prim ajutor dezinteresat. Polo se urcase pe mine cu salbaticie si tot incerca sa ma innimereasca, dar eu ma zbateam si urlam ca nu vreau si ca m-am saturat sa ma gaureasca de trei ori pe zi si ca si-asa aveam fundul decat numai vanatai. Ma cam enerveaza barbatii astia care le stiu pe toate, ca cand a vazut el reteta de Gentamicina injectabila pentru tot felul de raceli si gonococi in gat si-a amintit instantaneu si destul de prompt ca a facut cursuri de asistente medicale cand era mai mic si se uita la filme cu desfranate blonde in halat alb si scurt cu semnul crucii pe tate. Crucea rosie , bine inteles, si daca nu si-a indeplinit visul lui umed sa joace in filme cu ixuri, m-a gasit pe mine ca sa se razbune si sa-si verse frustrarile in fundul meu odinioara frumos si sa mi-l transforme in fund de leopard plin de pete vinete, rosiatice, roze si maronii, care alea maronii nu prea se vad, sa fiu sincera pana la capat, intru cat la o privire superficiala se poate confunda cu culoarea pielii mele de abanos . Dar orisicatusi!

 

     Asa ca in toiul zbaterilor de pe burta mi-am incordat dintrodata fundul abuzat, l-am aruncat pe Polo in sus si in timp ce striga calmo, calmo, Crizantema , ca-mi rupi acul s-a si dezechilibrat si s-a dus dracului pe spate, care s-a si apucat concomitent de piciorul meu ca sa se tina in echilibru si sa nu si-l pearda si sa cada astfel in neantul de langa pat care putea sa innimereasca peste ochelarii de fitze Versace deteriorandu-i pe podea. Ceea ce degeaba am urlat de durere atroce in degetul mijlociu de la piciorul stang care mi l-a si rupt. La inceput i-a parut rau, dar pe urma s-a bucurat ca intru cat era degetul umflat si nu mai incapea in cizme sau pantofi, eu nu mai puteam ca sa ies afara din casa si sa se dea iarasi toti mitocanii la mine.

 

     Pana la urma mi-am revenit cu degetul, in sensul ca mai ma deranjeaza decat arareori si anume mai ales cu sandalele astea noi care imi vine sa si pun poza pe blog de ce frumoase sunt, dar mi-e frica ca s-ar putea ca sa ma descopere vreun fetisist de labe si sa ma haituiasca prin micul Alejd, care m-as cam plictisi, trebuie sa recunosc, ca sa tot fug prin el, de oarece acum il cunosc ca pe propriul buzunar si ar fi o zadarnica rutina. Pe deasupra ar afla si Polo, orasul e mic si gura lumii sloboda, si i-ar aplica fetisistului de labe o circumcizie de la radacina, ca doar am mai spus ca el a facut scoala de asistente medicale in Italia si se pricepe. Daca stau si ma gandesc mai bine totusi cred ca i-ar face un bine fetisistului de labe daca i-ar taia raul de la radacina intru cat pe urma acela ar putea sa stee si el linistit acasa la nevasta si copii  fara ca sa mai cheltuiasca banii pe benzina ca sa umble prin tara si sa urmareasca femei nevinovate cu picioare frumoase.
     Asa ca mai ma gandesc daca pun sau nu poza cu sandalele mele noi, poate ca totusi mai prin octombrie-noiembrie, cand are sa se invecheasca si are sa fie si mai frig afara pentru ele, ca sa nu ma recunoasca din prima dupa sandale ca sunt fata de bucale, permutata la Alejd dintr-o intamplare fatidica a destinului nemilos. Ar mai putea ca sa ma recunoasca si dupa degetul mijlociu de la piciorul stang care de cand s-a rupt a ramas mai ridicat  si mai obraznic, dar si mai expus bataturilor de bareta si ochiului public. In orce caz ar fi aici Polo ca sa ma apere si sa-i deie mai intai  in cap cu cartea Divina Comedia care oricine stie ce groasa e. Si nu-i nici usoara, ceea ce imi umple inima de bucurie ca si Polo, ca toti barbatii cu care am eu de-a face sex cu ei, a pornit pe drumul cititului.

  

     Dar ce vroiam sa spun in aceasta insemnare e ca a-m implinit un an de blog si sunt fericita ca am rezistat atata vreme pe baricadele jurnalelor online fara ca sa-mi pierd decat o singura data viata, putin culoarea pielii, pe Herman, garsoniera de lux si cativa fani. Regret ca n-am putut fi alaturi de fanii ramasi pe 23 august, dar defilarea cu prietenele din cartier care am s-o povestesc alta data mi-a luat mintile si bunele maniere virtuale, uitand  ca trebia sa fac si eu cinste cu o poza cu tort, ceva.

 


Metafizica sexului – Julius Evola

18 martie 2007
 Insemnare publicata de Macho , colaborator al acestui blog

Dupa sexul de vis intamplat in cada de baie din Manhattan, Alesd intrebari transcedentale au inceput sa-mi faca sa-mi tresalte toti muschii de pe mine. Ce-a fost oare? Parca … Da nici nu puteam sa gandesc, cred ca din lipsa de antrenament in sportul cugetarii. Si asa m-am dus la Sharchi, pestele lu’ Fufi, gina si Galusca (cine zice ca nu le stie e ipocrit) si l-am intrebat. El s-a uitat ciudat la mine (bine, stiu ca e cam chior) si mi-a dat o carte. Adica sa ma pun sa citesc? Sau ce? S-a uitat si mai ciudat, si-am plecat fara o vorba. Ba, analfabetilor, cartea era Metafizica sexului scrisa de unul Evola. Am citit-o pe nerasuflate, nici n-am fost pe la sala saptamana asta si mi-a scazut perimetrul toracic cu un cm, dar merita. Si daca tot felul de teroristi sau alcoolici scriu despre carti, de ce n-as scrie si eu, aici in crizantema atat de primitoare, care mi-a dat dreptul de override, adica s-o calaresc pana nu mai pot, despre singura carte citita de mine, dar care m-a invatat niste chestii de-o sa picati in cur cand o sa vi le zic. Ba am mai citit si Amintiri din copilarie din care am inteles ca ma rupe maica-mea in bataie daca n-o termin. Si atunci, vazand ca sunt si hetaire (daca nu stiti ce inseamna, cititi cartea) ce scriu carti pentru copii, mi-am zis sa fiu io primul machoi ce scrie despre metafizica.

Ba, sariti prefata lu’ Fausto Antonini, ca sa-mi bag pula daca asta stie ce vorbeste. Aveti acilea un citat daca nu ma credeti :Femeia e mai puternic? dect b?rbatul, cu excep?ia musculaturii, care conteaz? prea pu?in. Pai daca musculatura nu conteaza, atunci ce? Este ca-i bou?

Da’ Evola, ba, asta-i destept al dracu. Voi stiati, banda de perversi, ca pe vremuri curvelor li se ridica statui si erau respectate in societate? Acum io n-am mai vazut statuie de curva, dar le vad in postere, reviste, au emisiuni TV si-s bagate in politica. Diferenta e ca atunci erau respectate si acum is promovate. Nu-mi bat capul cu diferenta asta, dar e o diferenta, nu?

Cea mai tare chestie acuma v-on spun . Timpitii de oameni de stiinta cred ca noi ne-o tragem pacaliti de mama Natura sa perpetuam specia. Prostii. Io unul credeam ca si Freud ca la mijloc e lustprinzip, adica placerea. Da’nu-i asa, ba, nu-i asa! Noi ne futem pentru a reface androginul primordial, omul complet. Adanc, ma, adanc. De aia a fost sexul de vis, pentru ca cel mai macho s-a intalnit cu cea mai femeie si s-o intamplat ceva cu in si iang, asta n-am priceput-o prea bine si cu atma, pe care am priceput-o. Pentru ca asa zicea si Creanga in Amintiri din casa mortilor ca nu tu o vrei, ca-n tine e un demon ce tanjeste dupa dulcile-i lumine si taram tama tam spre a se-ntelege in sfarsit pe sine insusi. Ati vazut, ma loazelor de ce ne futem?

Mai multe nu va spun, puneti mana si cititi ca io am de recuperat la sala si mai vorbim.


Ce ma fac cu proasta asta?

21 februarie 2007
Cu stupefactie si ceva mirare am accesat emailul ce-l am in posesiune cu parola si inauntru am gasit o scrisoare care sigur decat ma confunda cu vreo proasta.

Draga Crizantema ,

     Iti scriu aceasta scrisoare nu din disperare sau din dispret , desi dispret este cuvantul care caracterizeaza sentimentele pe care mi le trezesti. Am descoperit intamplator asa zisul tau jurnal si  nu mica mi-a fost mirarea sa regasesc in el elemente familiare care mi-au ridicat parul din cap si cateva semen de intrebare. Mi-am salvat in calculator posturile tale pentru a le analiza mai bine la o cana mare de cafea si la a doua lectura am avut certitudinea ca telenovela pe care o spui cu intermitente intentionate nu e o adunatura de glumite pentru amuzamentul unui grup de prieteni, ci o suma de intamplari adevarate care din pacate aduc atingere vietii mele de familie.     

     Da, Crizantema, desi ai schimbat cateva date, locatii si nume, te-am recunoscut, esti fosta secretara a sotului meu, pe care cu nerusinare il numesti directorul pitic, iar eu sunt Cotoroanta, sotia inselata . Sunt sigura ca uimirea ta este mai mare decat a mea sit e intrebi acum de ce si cum de pot ramane calma in fata adevarului dureros pe care tocmai l-am aflat. Imi starnesti mila, imi inchipui cum stai stupefiata in fata calculatorului citindu-mi randurile si intrebandu-te cand urmeaza sa inceapa tirade de injuraturi si acuzatii . Cand o face plopul pere, Crizantema (folosesc acest nume pe care ti l-ai ales pentru ca presimt ca vei publica mailul meu pentru a starni compasiunea altor fetiscane nave care aidoma tie viseaza cai verzi pe pereti si devin astfel simple consumabile in mana destinului nemilos, cum iti place tie sa spui).           
     Fetito, imi permit sa-ti amintesc ca eu sunt cea care ti-a ales cv-ul din cele 15 depuse la noi la firma si in naivitatea si exaltarea care te caracterizeaza nu ti-ai inchipuit niciodata ca ai fost folosita. Titisor tocmai implinise 39 de ani, iar tu ai fost cadoul pe care l-a primit de ziua lui. Da, Crizantema, ai fost un cadou, nimic mai mult. Stii deja ca barbatii sunt niste copii care au mereu nevoie de jucarii noi si cine ar putea sa aleaga jucarii mai potrivite decat propriile lor neveste? Interesata doar de propriul confort? Da. Ca si tine. I-am oferit lui Titisor o jucarioara din plastic cu care sa se joace vreun an sis a scape de apasarea rutinei conjugale, dar pentru a nu ma plictisi in timpul asta, mi-am ingaduit sa am si eu propria jucarie. Numele ei este Herman. Herman, singurul barbat pe care il iubesti. O seara frumoasa, Crizantema.

 
Iris Mioahara
 
Doamne fereste si Sfantul petru apara-ma de aceasta nebuna invidioasa… :(
care bine ca m-am mai linistit cand a mai venit un email de la un admirator ce mi-a trimis un cantec care l-am si pus in player intru cat a devenit deja melodia mea de suflet
 

 


Indragostita

5 februarie 2007

Ti-am promis, jurnalule, ca-ti voi povesti despre cum m-am indragostit, dar nu stiu de ce n-am fost in stare pana acum… poate ca despre suflet e mai greu decat despre secs ca sa scrii. Dar s-o iau cu inceputul.

Intr-o zi frumoasa de dinainte de intrarea in ue ma cam plictisisem de misiunea de miss univers care trebuie doar sa fiu draguta cu toti prostii, asa ca m-am gandit cu capul meu de fosta secretara ca sa ma stabilizez in Romania… la Alejd e destul de frumoase imprejurimile si in plus mai pot sa stau si cu ochii pe Herman ca sa-l pazesc de raufacatoare care-i vor decat trupul de sofer viril, dar nici una sufletul, care eu sunt singura care stiu ce zace acolo. Asa ca am trimis un email la Agentie si i-am spus urmatoarele:

 

Draga Agentie,

 

subsemnata Mpule, domiciliata in Botswana si rezident pe termen delimitat in Romania, solicit incetarea colaborarii cu tine pe motiv de plictis si sictireala, care m-am saturat sa fac figuri de balet cand ma trag unii,

 

in poze, ceea ce nu-mi sta in caracter sa-mi castig existenta decat cu zambete si cu texte despre pacea lumii. Deci siktir si cauta-ma cand te-oi cauta eu.

 

 Cu respect, Mpule

 

 

N-am asteptat raspuns urgent, ci am inceput sa-mi caut o slujba prin ziare si reviste online si sa trimit cv-uri si scrisori de intentii bune la firmele de termopane cu directori mai tinerei, care le-am solicitat si poza fata verso inainte ca sa ma invite la interviu. Polo zice ca am fost nebuna, dar mie-mi plac lucrurile clare de la inceput asa ca nu mi-a pasat. In cele din urma am gasit un job care sa-mi convina, directorul e om insurat cu verigheta , groasa si la vedere, asa ca nu-mi bat capul ca ma cere si asta de nevasta ca Domnul Tase ca sa-mi strice viitorul. E un barbat inalt, brunet, cu un nas usor acvilin si cu privire de poet ratat in jungla afacerilor, adica exact ce-mi trebuie mie. Inainte de interviu m-am spalat pe corp si m-am dat pe urma cu Corpolino ca sa fiu mai pufoasa, ceea ce el a apreciat pozitiv din priviri si mi-a spus in vedere ca este familist convins cu frica de nevasta-sa si n-are chef de complicatii. Yupieeeee! Nici eu! Asa ca m-am angajat inainte de Revelion si am inceput slujba cu entuziasm si cu cateva zile libere, intru cat dracu face comenzi de termopane pana dupa sfantul Ion si chiar Valentin.

Dupa ce am inceput munca regulata (regulata bine inteles de Polo, o data la doua zile, ca doar nu suntem animale sa ne inmultim zilnic) mi-am dat seama ca acum firma mea este rivala fostei mele companii multi-sectoriste din capitala, cu filiala in Alejd, si ca Contabila cu lentile de contact sexual impreunata cu Herman sunt acum niste dusmani pe care ar trebui sa-i zdrobesc nemilos, asa cum si ei mi-au zdrobit mie sufletul, dupa tot ce-am facut pentru ei. Dar asta vad eu pe parcurs daca ma razbun sau ma multumesc doar ca sa il recapat pe Herman inapoi, sa mai jucam Solitaire ca altadat.

Intr-o dimineata am intrat in biroul directorului nou sa-i duc cafeaua si… atunci l-am vazut! Inima a inceput sa-mi bata cu putere, intelectul imi fu invadat de simturi si mi-am pierdut pentru o clipa uzufructul ratiunii. Era el! EL! Frumos, ingrijit, proaspat tuns, parca hranit cu potiuni magice… super! Masculin si totusi fragil, statea pe biroul directorului si ma privea, ma chema. Intr-o fractiune de secunda am realizat ca as putea sa-i dau totul, TOTUL! Grija, atentie, iubire, apa si vitamine. Viata lui in mainile mele, el dependent de mine, farmecul lui dependent de grija mea. Era cel mai frumos bonsai pe care-l vazusem vreodata. Indragostita de un bonsai viata mea capata noi dimensiuni, viata mea ar putea deveni un roman sau chiar un film.


Hora impreunarii

24 ianuarie 2007
Draga jurnalule,
 
Hai sa dam mana cu mana, desi n-am mai scris in tine de dupa Revelion, ceea ce stiu ca nu te superi si ma ierti, pentru ca tot la tine ma intorc, mai ales de zile festive. Astazi voi dansa hora unirii numai cu tine, daca nu intervine nimica ca sa ma abata de la decizia mea ferma, ceea ce nici nu e foarte greu, eu fiind in general destul de instabila fizic. Polo zice ca e un lucru bun pentru ca lui nu-i plac momaile de femei care nu fac mai nimic si asteapta totul de-a gata de la saracul barbat. Sa fiu sincera imi e si mie mai usor daca fac miscare in timpul sexului de vis si impusc mai multi iepurasi nevinovati, adica 1) imi mentin silueta, 2) mai scap de plictiseala, 3) ma aleg cu cateva orgasme, dar asta numai daca nu ma disturba el cu exclamatii si indicatii ca sa stau ba asa, ba asa, ceea ce imi alunga fanteziile despre Herman, care m-am hotarat sa ma gandesc mereu la el cu fidelitate demna de o penelopa din cele mai vechi timpuri pana in prezent.
 
Pe deasupra am si terminat in sfarsit Divina Comedia, care am inceput-o in format dreptunghiular, dar intru cat cand m-am sinucis am uitat s-o iau cu mine in Rai, n-am avut incotro decat s-o continui in format digital pe laptop, care urmaream cu degetul scrisul destul de mic si ingramadit pe doua coloane. M-a excitat foarte profund sfarsitul romanului, care m-am si masturbat digital ca sa marchez momentul. Asa si eu cu tainica minune: / voiam sa stiu cum intra chipu-n roata / si cum i-e dat cu ea sa se-mpreune. Bine inteles ca imediat mi-a zburat gandurile la Herman si am luat degetul de pe laptop, unde am revenit pe la jumatatea procesului de fantezie erotica care mai era doua strofe pana la orgasmul final. Dar, vai, zadarnic ma zbateam; cand iata / un fulger imi strapunse biata minte / si-ntr-insul vrerea mea fu-ndestulata. Asa imi fu si mie.
Si pe urma am cazut intr-un somn adanc care m-am trezit repede din el ca sa citesc ultimul vers, iubirea ce roteste sori si stele, sa nu zic ca n-am avut postludiu romantic.

Alpinism in Revul Mediu

6 ianuarie 2007

Am rugat-o pe Albators sa ma roage sa-i povestesc la comentarii despre revelionul meu de vis pentru ca nu-mi place sa vorbesc neintrebata si iata ca ea a fost ascultatoare si intrebatoare, deci i-am raspuns dupa cum urmeaza. De fapt nu urmeaza intru cat este deja trecut, si in viata si la comentarii, dar asa sunt expresiile din limba romana, mai ambigui cu timpurile.

ah albators…eu find petalara deci ecologista am petrecut revul in mijlocul naturii…adica in Padurea Neagra care n-a izvorat dunarea din ea, ca cand s-a inventat numele nu eram inca in europa… acum poate va izvori si de aici un fluviu de lapte, miere si corn…
dar un fluviu de iubire a izvorat intre mine si Polo, italianul care era cat pe-aici sa fac sexul in trei cu el si cu fratesu…dar n-a fost sa fie. oricum ne-am simtit bine in paduricea neagra, decat ca am cam inghetat in timp ce ne cantau niste ciori oda bucuriei, iar lui Polo nu prea i se mai ridica steagul europei…
dar pana la urma am arborat ce era de arborat pe bancheta din spate a lui Maserati …deci eu am intrat in masina…iar Polo in mine, unindu-ne european si frenetic…:(

Dar aceasta este numai povestea pe scurt, pe lung sper ca voi avea amabilitatea sa o spun acum daca nu mai ma enerveaza tiganii cu steaua sus rasare, care imi pierd creativitatea de scris din cauza lor, si in loc sa ma concentrez cum sa insemn mai impresionant pe blog imi vin tot felul de ganduri cu cum sa-i jupoi de vii sporind astfel mortalitatea populatiei de culoare, care eu nu fac parte din ea avand sufletul alb si numai pielea neagra.

Pe 31 decembrie eram nehotarata din tot sufletul la care party sa ma duc, invitatiile curgand garleanu intr-o urbe unde aparitia unui miss univers , fie ea si neagra, este un eveniment de proportii aerodinamice. De exemplu ma invitase un antreprenor de pompe, un bancar, un termopanier si un fotbalist in retragere, dar nu puteam onora invitatiile intru cat toti erau urati cu spume, ziceai ca fac parte din familia mustelidelor cu fund urat mirositor, iar cei frumosi erau si ei cu nevestele, ca la orice Paste, Craciun si Rev. Si cum stateam eu cu mana la Muntele vrajit, care Thomas Mann imi aminteste mereu la sonoritate de Herman, numai ce suna celularul si ce sa vezi, era Polo care se intorsese din Italia special pentru mine si pentru aceste plaiuri minunate ale Alejdului, ca asa mi-a spus si am preferat sa-l cred decat sa-l iau la intrebari ca alte femei care cu gura mare isi rateaza fericirea de o clipa sau de mai multe, dupa cum e scris si pentru ele. L-am crezut si cand mi-a spus ca cadoul mai important pentru mine s-a ratacit la aeroport, intre care era romanul Ab urbe conditia (adica despre conditia femeii in urbea Alejdului) de domnul Titus Livius, un italian vestit ca Dante si frumos ca Polo, si am acceptat cu modestie cerceii care cred ca sigur ii cumparase de la duty free, dar n-am comentat, decat am zambit si am zis mersi. Ii voi pastra oricum si dupa ce se va cocli, daca nu-i aur, ci tinichea, ca pe o religva a istoriei de demult, de pe vremurile cand existau granite intre o Europa mai fericita si una mai austera si manelista.

Problema era ca find luati prin surprindere nu mai incapeam in restaurantele Alejdului, de care ma si plictisiseram ca sa spun adevarul, dupa atatea si atatea cini romantice cu investitorii in bunastarea lor trupeasca, ceea ce neavand unde sa mergem la un Rev Excelent si urban, am zis ca macar un Rev Mediu sa petrecem si noi, care l-am si facut in natura infrigurata, asa cum am povestit pe scurt in comentariu, in desfasurarea actiunii si pctul culminat care am pus-o de la inceput ca sa nu uit pe drum si sa imi iau de-o grija.

 
A fost un Rev destul de manierat ca sa spun asa, Polo find un prost
 
vorbitor de limba romana care nu prea stie cuvinte murdare cu care se jicneste excitant o doamna, dar l-am inteles si pe el saracul si am inlocuit lipsurile din vocabular cu imaginatia si cu dardaiala mea de frig. Polo a facut alpinism pe Muntele vrajit iar eu mi-am dat drumul
 
in cadere libera de pe bancheta si am atins pragul cel mai de jos al masinii ca sa pot urca un drum nou, de fapt acelasi, doar ca imi mai schimbam pozitia ca sa nu fac carcel.
 
Am omis faza cu cum am strigat eu cuprinsa de exaltare ue ue, dar nu este prea importanta, deci n-o mai spun. Acesta a fost insa doar un preanbul cum am putut si eu la un deznodamant plin de un  adevar care vreau sa-l scriu aici, adica ca m-am indragostit, dar asta am sa extrapolez in alta insemnare ca sa maresc, si anume suspansul.

Spilcuiri din viata mea

2 ianuarie 2007
 De mult n-am mai scris in jurnal desi am avut impuls de aproape cinci ori, dar ceva m-a oprit sa mai ma expun privirilor indiscrete ale devoratorilor de vietile altora. Comentatorii mei care ii credeam fideli m-au desgustat, gustand des din placeri unul cu altul inloc sa-mi fie fideli si sa aibe rabdare ca sa mai public si eu cate ceva si pe urma sa-mi deie intalnire. Care m-am hotarat ca in aceasta insemnare sa ii dau ignor si lui Macho finca cred ca ma minte ca nu gaseste Alejdul si s-a acuplat serios in Salonta cu dar numai ma intereseaza pe mine toate vietile lor inutile care sa faca bors! M-am enervat chiar la inceput de insemnare mai ales ca inainte am si visat ca spalam vase si teseam cu puterea subconstientului intrigi criminale ca Agata Cristea.

     Asa ca m-am rasgandit ca sa mai scriu frumos despre sex, ceea ce acum voi extrage intamplari mai banale dintr-o viata extraordinara.

  

 

     M-am nascut intr-o frumoasa zi de iarna, mai pe seara, in urletele si blestemele maica-mi, care se vaicarea ca cine o fi pus-o pe ea sa-l lase pe Napoleon, seful de sectie de la Filatura, s-o conduca acasa dupa petrecerea de 8 martie. Napoleon e taica-miu, intre el si mama s-a infiripat un puternic sentiment de iubire care a tinut vreo doua ore si ceva, timp in care am aparut eu pe lume. Pe lumea intrauterina bineinteles, pentru ca n-aveam cum sa apar atat de repede si pe lumea cu bune si cu rele, in care noi toti traim. Bine, eu nu mai traiesc acum in ea asa ca inainte, m-am sinucis de trei luni ca atat mi-a fost mie dat si m-am reintrupat pe pile si frelatii la sfintii care te mananca pana ajungi la Dumnezeu, daca nu-i mananci tu mai intai pe ei, fiecare dupa posibilitati.

     Zilele mi-au fost numarate inca de la nastere, eram ca o mata prapadita si nu voiam sa sug lapte matern , de ziceau toate babele din maternitate ca asta n-o sa traiasca. Babele, saracele, s-ar fi bucurat sa nu traiasca nici plozii lor, facuti la etate inaintata din cauza conducatorului iubit de trista amintire, dar mama mea era tanara si frumoasa, n-avea nici un motiv sa ma blesteme ca fire-ai a dreacu de pedeapsa vietii mele. Insa eu nu m-am dus dracului, ba chiar am inceput sa oracai cat ma tineau plamanii de nou nascut, de s-au oprit din plans toti ceilalti bebelusi si au inceput sa se uite la mine cu invidie, prevazandu-mi un viitor de cantareata de muzica usoara, laureata la festivalele de la Carei si Faurei.

     Mama l-a sunat pe Napoleon sa-i spuna idiotule, s-a nascut rodul dragostei noastre, ce nume sa-i pun dracului? Tata a zis tu-i Crissss, mama i-a inchis telefonul in nas cu dragoste intru cat nu mai avea fise si la inceput mi-a spus Cristina dar nu mi-a placut, asa ca am zbierat pana a cazut de pe noptiera vaza cu crizanteme care le adusesera delegatia de la Filatura in pauza de masa. Atuncea eu am tacut dingura si am inceput sa sug inapoi bucuroasa, ceea ce asa mi-a ramas numele dupa ce a aruncat la gunoi cioburile care mi-au adus noroc.

     Timpul a trecut, la fel si eu. Eram tot slaba si negricioasa, semanam cu Napoleon la uitatura si caracter, dar si cu maica-mea la apucaturi. Descurcareata care zacea in mine cu nesimtire in copilarie a prins tupeu pe la 15 ani, cand l-am surprins pe barbatul de atunci al mamei uitandu-se cu pofta la sanii mei deja frumos conturati sub bluza de trening. Asa ca am inceput ba sa ma asez pe genunchii lui la televizor, ba sa-mi ating sfarcurile de pieptul lui cand treceam amandoi pe holul ingust, ba sa ma prefac ca nu-mi dau seama ca mi s-a desfacut halatul de baie tot felul de trucuri din astea feminine. El era director la CEC si imi dadea mereu bani cand ii ceream dar si din proprie initiativa, nu avea putere sa ma refuze, intru cat avea bucurie la mine.

     Inca de atunci am prins drag de directori, sigura ca norocul meu va veni de la ei, dar si bineinteles de la balet, care mama m-a dat din clasa intaia ca sa scape de mine dupa amiezele si sa nu mai intru tot timpul peste ea in dormitor ca sa o surprind in timpul actelor de caritate cu niste domni.

     La balet era foarte bine si minunat mai ales cand aveam spectacol si ma imbracam cu doua poante care mi se mai vedea si fundul din tutu, spre bucuria la niste pedofili de treaba care nu scapau nici o reprezentatie, dar si spre bucuria mea care eram mereu castigatoare la numarul de bomboane primite de la admiratori . Celelalte lebede din ansamblu mureau de ciuda si munceau de doua sau chiar de trei ori mai mult la bara de balet, dar invidia si indarjirea le uratea si le punea piedice, ceea ce eu aveam inca de mica un talent natural la bara orizontala, iar mai tarziu, inainte de a deveni secretara, mi l-am dezvoltat si pe cel de la bara verticala, care nu-mi mai ramanea decat sa ma fac avocata si sa cuceresc lumea de la o bara mai intelectuala. Dragostea mea pentru Herman a oprit insa ascendenta mea inainte, intre care m-am sinucis devenind astfel Miss Univers , pozitie care ma obliga la miscari mai ample, care includ si pozitia misionarului de la Alejd.

 

P.S.

dilema noua

find vechea Crizantema din

Romania

, dar si noua Mpule din

Botswana

, eu am intrat in Europa, da sau nu?


emailuri

3 decembrie 2006
 

Draga jurnalule si dragi cititori inoportuni,

 

  

 

  

Intru brusc in subiect de oarece sunt disperata la suflet si nedormita la trup, ca la trup si suflet la un loc sunt totusi a lui Herman, dar sa lasam asta, acum am alte lucruri de spus ca sa nu mai ma macine atata si sa pot sa-mi vad si eu de viata mea atat cat mi-o fi ea data de God. 

 De cand cu transformarile mele inapoi in om cu pielea ca pana corbului au venit si niste tulburari de somn care colac peste pupaza toti oamenii de afaceri din Alejd ma invita numai la cini romantice la ore tarzii. Nu stiu care-i treaba dar cred ca le e mila de mine cand ma vad asa neagra si slabuta, intre care se gandesc ca oi fi vreo anorecsica ca Aly Mecbil si se simt datori sa aibe grija de mine si sa ma hraneasca patern si dupa ora 22. Cu burta plina ciuciu somn, ma foiesc pana dimineata si cand se termina de facut tranzitul intestinal si zic si eu ca adorm, bate la usa soferul si ma ia la datoria de Infratire, care va povestesc alta data desprea ea, ca daca tot ma iau cu vorba ca femeile cu multe paranteze uit ce voiam sa va spun. 

Deci am ramas bulversata cand am verificat emailul pe laptop, dar si emotionata, care chiar nu ma asteptam. Intre mii si mii de emailuri cu injuraturi care-mi urau moartea, ceea ce stiu ca decat din invidie dar nu vreau sa comentez, si alte mii si mii de emailuri care ma confundau cu tot felul de domni, doamne si domnisoare din blogosfera, am descoperit pitite in inbox doua mesaje care vi le arat si voua cu copy paste ca sa ma sfatuiti ce sa fac. 

  
 
 
Salut,  

Aristide, un vizitator al blog-ului tau, jurnalul-crizantemei, a dorit sa iti trimita un mesaj pe e-mail.
Acesta este :

Draga Criza,
Iti scriu de pe meleaguri indepartate aceasta scrisoare de recunostinta si dragoste nemasurata. Recunostinta pentru frumoasele seri petrecute visand la tine, atat in cer cat si pe pamant si dragoste pentru ca , da, simt ca m-am indragostit. Sunt un prosper om de afaceri din Manhattan, firma mea se gaseste pe Wall Street. Lucrez in domeniul serviciilor, la mine poti gasi cei mai dolofani hot-dogi. Nu-ti pot da adresa exacta pentru ca uneori imi deplasez afacerea si in Battery Park. De multe ori ma gandesc la tine cand cate o fata frumoasa musca, ah, musca delicat din produsul meu. O privesc nostalgic si ma gandesc sa-ti trimit o chemare ca nu costa decat un dolar taxa la notar. Ce zici, Crizantemo, esti gata sa primesti actiuni de la ghereta mea si sa vii sa traim impreuna visul american si visul meu umed ?

Aristide Onanissis

Daca ai intrebari te rugam sa vizitezi sectiunea de intrebari si raspunsuri de la www.weblog.ro

Multumim,
Echipa WeBlog.ro

p.s. WeBlog.ro este un serviciu gratuit promovat pe baza recomandarilor utilizatorilor. Daca esti multumit de WeBlog.ro spune si prietenilor tai sa-si deschida un cont. Noi iti multumim anticipat.

 

 
 
Salut,  

domnul tase, un vizitator al blog-ului tau, jurnalul-crizantemei, a dorit sa iti trimita un mesaj pe e-mail.
Acesta este :

fa draga crizantema
sarutmina in primul rind. sin a doilea imi cer ertare pe aceasta cale pentru erectia ce miai pricinuito la inmormintarea ta cind imi rememoram in minte de toate clipele frumoase petrecute impreuna la Sulina si in spate la Alimentara, cind stateai tu capra. iti amintesti? Tu dedesupt si eu deasupra ca un calaret pe nume Atila pe iapa lui fidela. in al treilea rind te rog dinou sa ma erti ca tiam lecturat jurnalul si am aflat ca ai reinviat din morti. altul in locul meu tear fi renegat si scos de la inima, care nai dat un semn de viata de o saptamina. dar tu sti  cel mai bine ca exista momente in viata cind un barbat adevarat lasa orgoliul laoparte si ia taurul de coarne. deci crizantema treaba sta in felul urmator. nam eu taine ca esti neagra, mis univers sau ca iti sta mintea la soferul permutat in alesd, la mine una si cu una fac doua. din toate secretarele din cite miau stat capre prin spate pe la Alimentara nu mau facut una, sa ma simt atit de barbat cum mai facut tu asa ca daca tot ai inviat iti zic de la obraz ca vreau sa te iau de nevasta si sati pun la picioare micul meu imperiu. tiam compus si o poezie spers sati placa

crizantema floare aleasa
cind stateai cu coatele pe masa
stiam cati placea de mine
cum intram pe la spate in tine
o intrebare as avea
vrei sa fi nevasta mea?
am sa te respect de prima oara
ca peo capra caprioara
mai buna ca orice secretara
 
am scris aceasta carte eu, caprarul domnul tase si astept raspuns urgent

Daca ai intrebari te rugam sa vizitezi sectiunea de intrebari si raspunsuri de la www.weblog.ro

Multumim,
Echipa WeBlog.ro

p.s. WeBlog.ro este un serviciu gratuit promovat pe baza recomandarilor utilizatorilor. Daca esti multumit de WeBlog.ro spune si prietenilor tai sa-si deschida un cont. Noi iti multumim anticipat.

 
 
 Ce te faci, Crizantema, ce te faci? Ti-a trebuit reincarnare??!! Acum ce aleg, intre capitala lui domnul Tase, un batranel de 35 de ani si patru luni, si visul umed al lui Onanissis care e chiar coincidenta predestinata ca orasul Manhattan unde locuieste el se cheama exact la fel ca hotelul din Alejd care l-am vizitat alaltaieri seara cu un investitor strategic in termopane, prietenia intre popoare si cini romantice?   
Dar Herman? Dar menirea mea de miss univers ? Dar comentatorii care m-au laudat si ei si poate or fi oameni seriosi? Din aceasta dilema imi vine iar sa ma sinucid intru cat daca nu ma decid mai repede nu mai pot suporta sa mai ma invite astia pe aici la mese nocturne si sa-mi buleasca somnul de odihna si frumusete. 

Intoarcerea – partea a doua

26 noiembrie 2006
Ma trezisem, da, trezisem e cuvantul potrivit, in fata combinatului de ciment de langa Alesd, nestiind incotro s-o apuc, dar dintr-o data am auzit o voce in spate strigand:
 
- Miss Mpule, daca v-ati usurat, veniti azi?
 
Intorc capul si vad o minune de masina, un Fiat Panda 4X4, exact ca cel pe care mi-l promisese God cand a avut intr-o zi timp sa vorbeasca cu mine si nu mi-a spus decat Fiat Lux! Curat de lux, nu ma plang. Mi-am dat seama ca eram singurul om in pustietate aceea, m-am indreptat spre masinuta care ma astepta numai si numai pe mine si n-am putut sa nu observ spatiul interior supergeneros si pe deasupra mi-am mai amintit ca vazusem mai demult la televizor o emisiune foarte interesanta despre propulsorul multijet cu 70 de caluti putere, dar mintea mea proasta de secretara n-a inteles atunci mare lucru, decat s-a holbat si ea alaturi de directorul pitic in garsoniera de lux, ca ala nu mai pleca dracului odata acasa dupa sexul de vis, sa ma lase si pe mine sa-mi vad de lectura din Divina Comedia, care mi-am amintit ca nici macar in Rai n-am avut timp s-o termin cu atatea indatoriri pe umerii mei inaripati.

Gandurile mele a zburat atunci imediat la Herman care in vecii vecilor nu ar putea sa cumpere o asa masina ca sa ma plimbe si pe mine pe bulevardele intunecoase ale capitalei, dar si pe strazile mai inghesuite si mici, gratie servodirectiei Dualdrive cu functie City, care permite o excelenta manevrabilitate si puteam si noi sa ne indragostim in vreun ungher sau macar o parcare. (yupieee, se pare ca mi-a priit sederea in Rai, acum sunt mai desteapta, cu vocabular mai minunat si cu memorie mai buna)

 
M-am suit ca o doamna in masina pe bancheta din spate si l-am rugat pe sofer sa aranjeze dracului oglinda retrovizoare mai bine, ca sa ma vad si eu, findu-mi foarte dor de chipul meu frumos si nestiind daca sunt machiata sau daca nu mi s-a deranjat cumva parul in timpul regresiei temporale.Cand m-am zarit am tresarit de spaima si mirare si cred ca am si tipat. Aveam o coafura care nu prea ma avantaja si eram neagra de furie, ce mai, eram neagra de-a binelea, o negresa! O negresa! M-am uitat in sus, spre cerurile din care Sfantul Petru isi batuse joc de mine, dar n-am vazut decat tavanul masinii si neputand sa fac scandal nimanui, n-am avut incotro si m-am obisnuit rapid cu noua situatie, zicandu-mi ca mai bine neagra si vie decat vanata si moarta.
Crizantema neagra, parintii mei au fost inspirati, nu cinici, atunci cand m-au botezat asa, simteau ei ca copilul lor va avea un destin special. Dintr-o data mi-am amintit – Crizantema se numea acum Mpule Kwelagobe si era o frumoasa botswaneza care castigase si ea concursul de Miss Univers acum cativa anisori. Menirea ei pe pamant era sa ajute la infratirea producatorilor de termopane din aceasta lume nemiloasa, combinand demnitatea ei de secretara cu talentele de Miss si diplomatia de amanta. Prima misiune imi era clara: trebuia sa merg la noi la filiala si sa-mi incep lucrarea de infratire cu Contabila cu Lentile, acum mare director, si cu Herman, acum mare sofer!
 
Din mersul masinii am admirat frumusetile orasului Alesd, cele doua magazine universale, biserica in stil oriental si sediul rosu al bancii Raiffeisen, in fata caruia am oprit sa fac fotografii si m-a fluierat un fraier. Dupa turul orasului m-am cazat intr-o pensiune cocheta, am scos laptopul si am scris pe blog prima parte a intoarcerii mele, dar m-a intrerupt soferul care mi-a zis ca doi domni italieni, parteneri la o fabrica de lohn, ma cauta ca sa discute o treaba importanta cu mine, sa facem poze si sa bem si noi cate ceva. Find orele destul de inaintate in noapte am acceptat, ca si-asa nu mai aveam chef sa-mi bat capul cu comentariile rautacioase. Pe unul din italieni il chema Marco, iar pe celalalt Polo si aratau mai bine decat furnizorul botswanez al directorului pitic, care a trebuit odata sa ma sacrific si sa ma culc cu el, ca nu voia sa semneze mai repede un contract.

In timpul cinei formate din Angeli (eu find totusi un inger intors inapoi nici nu puteam sa servesc altceva) ma gandeam la toti sfintii pe care-i lasasem in ceruri si-mi parea si rau mai ales pentru arh. Gavrila care m-am purtat ca o nesimtita cu el si l-am tratat cu indiferenta si ignoranta, nespunandu-i nici macar pa sau du-te dracului cand am plecat in aceasta calatorie initiatica. Si cum ma gandeam eu asa la sfinti si la Marco si Polo, mi s-a format in capul de miss univers o conexiune ciudata, care m-am intors catre Polo si i-am murmurat la ureche:

 
- Pe tine te-as iubi in Piata San Marco, iar pe Marco in Piata San Polo.
 
Polo a zambit la fel de invingator ca si Herman cand il lasam sa ma bata la Solitaire, stiind ca nu exista nicio o piata, nici macar o piateta in toata cizma aia de Italia care sa-i poarte numele, asa ca pe frate-su sau (ce i-o fi nu stiu si sincer nici nu ma intereseaza) nu aveam unde sa-l iubesc. Sigur m-a crezut vreo proasta, dar ma durea pe mine undeva de asta, important era ca ma aflam intre doi barbati chipesi, iar trupul meu de negresa incepea sa-si ceara drepturile dupa atatea luni de apstinenta fortata, ca cu sfintisorii aia pe acolo pe sus nu facusem mare lucru, ca ne cam incurca aripele si aurele care ne electrocutam cand ne apropiam prea tare.

 

In timp ce imi sopteam porcarii la ureche cu Polo, dadeam aparent nervoasa din piciorul meu de abanos din partea in care statea Marco, atingandu-l ca din intamplare, simtind ca momentul in care imi voi indeplini vechea mea fantezie in trei nu e departe. El insa in loc sa actioneze ca un barbat, mi-a spus incurcat:
- Sunteti atat de frumoasa, miss Mpule, dar stiti, eu sunt dependent de secretare… pacat ca nu sunteti secretara…
Ah, destin nemilos, ah, soarta cruda!
 
P.S. Pentru Bili Vanili. Am vrut sa te sun imediat ce am coborat din inalturi, dar nu stiu de ce nu am putut s-o fac. Cred ca inca n-am descoperit daca am sau nu mobil… imi esti dator cu o ciorba de burta… sa nu uiti…

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X