Intoarcerea – partea intai

24 noiembrie 2006

Draga jurnalule,

 

Ca de cand nu te-am vazut multa vreme a trecut si mi s-au intamplat multe dileme care au pus in pericol pozitia lui Sfantul Petru in Rai, care de voie de nevoie a trebuit sa-mi indeplineasca tot felul de mofturi feminine ca sa nu ma sinucid cu nonsalanta si sa ramana fara secretara. Prima dilema a fost cand m-a jignit un comentator care mi-a spus ca mi-au secat raurile, ceea ce eu am avut ideea sa-l intreb ca atunci cum draci laci mi s-au inecat corabiile, dar noroc ca m-a sus tinut Domnul Sf Petru cu capul in jos ca sa-mi vina inapoi mintile in el, care minti se cam pierdusera printre picioare si abea ma mai abtineam ca sa nu le scap.
 

- Crizantema , nu te da de gol ca esti trista, sacalii aceia de pe blog te vor sfasia cand iti vor simti partea slabanoaga.

- Sfinte Petre, i-am raspuns cu voce gatuita, ca pe langa minti imi venise si sangele ingeresc in cap, nu mai fac, da-mi drumul, idiotule!
 
Si mi-a dat drumul, dar nu m-am lovit decat foarte putin in fruntea stanga, care n-am avut reflex sa intind aripele si sa fac un salt mortal cu triplu surub ca Catalina Ponor. Nu m-a durut, ca capatasem ceva imunitate la lovituri in cap de cand mi-a dat Domnul Tase cu vasla, la Sulina si pe deasupra acuma find inger sunt mai presus de durere in acest loc cu verdeata si canepa , care ma duce sfantul Petru in mijlocul balariilor ca sa ma vrajeasca si sa se dea mare, dar eu nu ma uit decat cu coada ochilor ca sa par mai inaccesibila si sa-l inebunesc de cap.
 
I-am spus ca-l parasc la God ca creste buruiana dracului si ca ma maltrateaza cicalindu-ma ca o femeie ca ba sa nu fac aia, ba sa nu fac ailalta si s-a speriat saracu… exact ca Directorul pitic cand era sa ne prinda Namiloiul Contabiloiul odata cand stateam calare pe el in biroul ovaloid si-l legasem cu mainile de scaun cu esarfa ca sa-i storc un cos din barbie. Barbatii astia sunt foarte fricosi si una doua incep sa tremure de nici nu mai stie omul, adica femeia, daca de frica sau de excitatie , care exact asa a inceput si Sf Petru si mi-a promis ca daca-mi tin gura ma lasa mai incolo sa fac o regresie temporala in timp si spatiu.  
 
Ceea ce eu am ranjit satisfacuta in interiorul fiintei mele angelice, dar pe dinafara n-a reiesit decat un zambet mic si dragalas de secretara.
 
A doua dilema a fost ca nu ma puteam hotari unde sa fac regresia dar am zis "am dam dez disimani frez dizimani pomparez" in gand intre Bucuresti si Alesd si a iesit Alesd. Intr-un fel mi-a parut rau, intru cat la Bucuresti ma mai intalneam si eu cu Albators, cu Neverviolet, poate si cu Estampille, ca si el mi-a lasat numarul de telefon pe email, obsedatul dracului, dar m-am si bucurat pentru ca la Alejd puteam sa vizitez filiala noua de termopane la care s-au detasat Contabila cu Lentile si Herman, intre care astia doi ma enerveaza la culme, dupa tot ce-am facut pentru ei.
 

La caderea intunericului, care aici e ca un fel de ceata placuta care le inchide ochii mintii tuturor fapturilor, nu m-am lasat invinsa de motaiala care dadea sa ma cuprinda si m-am strecurat. cu Sfantul in mijlocul la canepa, unde el m-a pus sa stau in genunchi si m-a acoperit cu aripele lui, de am crezut mai intai ca ma pacaleste si el, cum m-a pacalit odata in lift Mos Craciun, care nici nu mi-a dat nici un cadou dupa aia, a zis ca sa mai astept, ca abia e luna iulie si mai e pana la pomul de iarna cu surprize. Dar Sfantul meu a fost parolist si odata am simtit ca ma ia o ameteala si m-a smuls un vartej, m-a trecut printr-un tunel si m-am trezit nu in plin centrul Alesdului, ci la vreo 2 km de frumosul oras, in fata combinatului de ciment.


Sex inter rasial

12 octombrie 2006
Cine spune ca e usor sa fii fantoma nu stie ce spune, ma uit pe fereastra cerurilor catre oamenii mici ca niste furnici minuscule si mai imi amintesc uneori cum ma dadeam cu scaunul la birou si mi se face asa de dor, incat incep sa ma batai din corpul meu eteric si fara forme. Sfantul Petru se uita gales si asta ma face sa ma simt din nou in pielea mea excitata de om supus pacatului si nu-mi mai pasa ca din cauza la aripi, care au crescut cam aiurea, nu mai arat ca altadat, ci, dupa ultimele masuratori cu centimetrul introdus ilegal in Rai de Emiliana, croitoreasa din Alejd, acum am 60 90 66. Sfantul Petru isi trage aripele peste partea mai ridicata din fata, care cred ca daca as pune centimetrul pe ea, ar avea aproximativ 22,5, plus aura, care nu-i de neglijat nici ea.Sf. Petru imi aduce aminte de Domnul Tase care tot asa se mai acoperea si el cu halatul, saracul, cand veneam eu cu mers leganat la Alimentara sa-i iau pliculete de nescafe lui Herman pentru inainte de Campionatul Solitairelor noastre dupa amieze, ca sa-i poarte noroc de castigator si sa-i dea forta in vine.  
Azi m-a apucat din nou melancolia amintirilor si m-am mai uitat putin cu benoclul in lumea din care am venit si eu, dar ce am vazut nici n-o sa va vina sa credeti. Mie insumi mi s-a facut fulgii de gaina, ca nu pot sa zic ca mi s-a facut pielea, intru cat nu mai am. M-am nimerit cu uitatul exact in parcul in care trebuia sa se infiripe asteptarile mele cu Herman, care sa ma
 
duca acolo mai pe la crepuscul si sa-mi marturiseasca ca ma vrea. Si cum ma uitam eu asa, cuprinsa de visare, dintr-o data a aparut in parc Contabila cu Lentile de contact, cu cainele lu Directorul pitic la plimbare, plus Albators, cu pisica lui Iubitul ei, director si el, ca nu se uita Alba la toti subalternii. Si cum statea ele asa de vorba ca doua prietene, despre Nevestele lu Directorii lor, dintr-o data tusti! a sarit Siameza din bratele lui Albators si s-a pierdut in hatisurile boschetilor. Acolo s-a intalnit cu cainele lui director, care se zbenguia zglobiu dupa ce-si facuse necesitatile fiziologice si trupesti. Fiind si el destul de pitic, cam cat o pisica putin mai mare, s-a indragostit pe loc de Siameza. Bine, si ea i-a facut ochi dulci, ca orice femeie scapata libera. Si inevitabilul s-a produs… si s-a tot produs, pana cand mi s-a aburit benoclul si n-am mai putut vedea ca lumea. Dar am auzit tipetele lui Contabila si a lui Albators si mi-am imaginat cum se chinuia ele, saracele, sa desfaca cele doua animale din toiul placerii.
Tare mi-ar place ca aceste clipe de dragoste sa nu se transforme intr-o simpla amintire! Mi-as dori ca sa se materializeze aceasta iubire interzisa in macar doi pui vii, care sa-i cheme Crizantema si Herman. Ce frumos ar fi!

Conexiunea pica si in Rai

18 septembrie 2006
Am aflat unde sunt: pe lumea cealalta. nu stiu insa daca acesta e Raiul sau Iadul. Daca e Raiul, ma intreb ce caut eu totusi aici, iar daca e Iadul, ei bine, dracul nu-i chiar atat de negru. Of, Doamne iarta-ma , iar l-am pomenit pe ala, dar tu stii ca mai am de lucru la vocabular si nu te vei supara. Supararile si pedepsele sunt mai presus de Dumnezeu. Poate intr-o zi ai sa ma faci sa inteleg de ce oamenii spun povesti atat de infricosatoare despre Iad. Exista Iad sau e doar un bau-bau inventat, care sa-i faca pe oameni sa fie cuminti de frica? Eu, cu mintea mea proasta de secretara, cred ca tocmai oamenii care fac binele de frica sunt pacatosi.
 
 

ce pisici mei? publicata de Albators

17 septembrie 2006
Prietena mea Albators saraca mi-a trimis telepatic un strigat de furie si disperare insotit de un email in care imi explica ca nu poate sa intre pe webblog din cauza ca a prins frica de dusmanii nevazuti care o improasca cu noroi in comentarii. Eu fiind mai neinfricata, imi voi lua inima in dinte si voi face publica aceasta insemnare plina de noi dleme ale unui suflet curat.
 
 
ce pisici mei?
 
azi i-am dus pisica la veterinar . era primul vaccin din viata ei si termura la sinu-mi de incertitudni si intrebari nerotsite.
desi avea privirea perfida am inteles-o: de ec eu de ce ue de ce nu stapin-sa?!?
 
“chatte cherie ii fi tu siameza , dar as nu crezi cam-i face placere. in timp ce eu ii fac masaje lu stapin-tu pentru ca ea sa te duca pe tine la vaccin satpin-ta s-a dus la aerobic . lasa ca nici nu-i lipsea ca ultima data cnid neam
 
masat inpreuna noi3 am vazut ca e plina de celulta.
cred ca si sub unghi avea celulita “

Amintirile ma napadeste

15 septembrie 2006
Draga jurnalule,
 
Azi i-am zambit lui Sfantu Petru, iar el a inteles din asta imediat si pe loc ca trebuie sa aiba o discutie serioasa cu dulcicul de Arhanghel Gavrila, de la barbat la barbat, in sensul ca sa-si traga niste aripi in gura reciproc pentru a intra in gratiile mele. Care e mai tare ala intra primul in gasca mea cu aripi in formare. Ca sa ma cucereasca mai eficient, Sfantul Petru s-a dat de trei ori peste cap si minunea s-a infaptuit: pe biroul meu de secretara de sfant, tesut din fulgi roz, a aparut Divina Comedia, o carte foarte ontopic aici in Cer… o, ce bucurie! Credeam ca va ramane pe veci neterminata, la fel ca Neverviolet. Si mi-a mai aparut si jurnalul intim pe care-l tineam cand puteam si eu, inainte de a descoperi weblogul si a incepe lupta morfologica si lexicala cu Estampille-cratima-mica.
Mi-am rasfoit plina de emotie paginile ingalbenite de trecerea lui director prin garsoniera de lux, cand a varsat cafeaua pe agenda mea, tampitul. Si m-au podidit lacrimile, m-au cuprins toate nelinistile rascolitoare cand mi-am amintit de toate sperantele mele sfaramate, dar unele dintre ele si indeplinite, de exemplu wkd-ul de vis de la Sulina cu Domnul Tase. Acum o sa decupez o pagina de jurnal in forma de inima franta cu forfecutza de unghii tzac-tzac si o s-o lipesc cu puterea gandului aici, direct in jurnalul virtual pe care-l citeste toata Romania si o parte din Republica Moldova de peste Prut.
 
azi herman a fost mai slab ca orcand, a jucat solitaire ca o ciubota si decat eo stiu ce ma-m chinuit ca sa ma invinga pana la urma. totusi na-m inteles de ce tot el sa suparat si a plecat valvartej sa faca ravagii in oficiu la femeia de servici, ca ia-m si auzit cum oracaia amandoi in calduri, eo find cu urechile pe ei langa perete si de nervi mia-m si rontait oja depe o unghie.
dar si eo o data ma-i demult, aseara, tot asa ma-m dus sa fac ravagii pe bloc la director, intru cat acasa l-a mine era niste meserieasi care venise sa dee cu var… find Cotoroantza acasa la televizor directorul na putut sa ma ieie in auntru ca chiar daca mascundea in baie tot se auzea gemetele de placere ale lui, eo find totusi instare sa tac dingura in asemenea momente de suspans sexual. Pe bloc era o noapte frumoasa dar cam neinstelata, ceia ce trebuea sa ne dee de banuit case va porni o ploae calda de vara care nea murat pana la piele, noi find in pielea goala decat de la brau in jos, ca chiar nu avea rostul sa n-e desbracam detot. A mai fost si niste fulgere de foc de s-a speriat directorul si anceput sa tremure, ceia ce eo nam avut cei face, intru cat trebuea sa terminam sexul de vis care venisem pentru el, nu sa ne impiedecam in niste intenperii ale vremii si destinului nemilos.
 

…….ce amintiri………..

 

 

Aceasta insemnare este NUMAI pentru mine.


Despre pile si felatii

14 septembrie 2006
Imi cer scuze intregului weblog pentru disparitia insemnarilor dintr-o saptamana intreaga de munca asidua, dar trebuie sa ma intelegeti si pe mine, o biata stafie fara mila, enervata de atatea si atatea comentarii nefavorabile… va rog sa ma iertati si ca nu am recuperat decat ce am scris eu… fenomenele poltergeist nu sunt reversibile decat daca ai pile la cel de sus… asta e.

 

 

 

 
Draga jurnalule,

 

 

 

     Mi-as dori nespus de mult sa pot sa-i anunt pe prietenii mei virtuali ca m-am mutat si ca noua mea adresa de blog este http// crizantema -vinetie.weblog.rai , sa poata citi si ei ce intamplari am mai trait eu, ca doar n-o sa spun ce intamplari am mai murit. Din pacate ei nu pot accesa aceasta pagina plina de secrete, decat daca sunt ceva hackeri. Pacat ar putea afla misterele universului si unde se duc femeile ca mine cand mor, iar dincolo de destinul nemilos plin de semne de intrebare intr-un ocean abscons de concepte si iubiri sfaramate nu s-ar afla doar o pagina alba pe care scrie page cannot be displayed.

     Aici, pe noul blog, mi-am facut o multime de prieteni noi, unul dintre ei fiind Arhanghelul Gavrila, o dulceata de baiat, si SpiDyGonzaliSHor, o dulceata de fata. Ei imi iau apararea mereu impotriva comentatorilor rautaciosi care iata, sunt chiar si aici, in Rai, si imi ataca nemilos ca destinul, daca mi se permite o comparatie, confesiunile mele online, sincere ca Luminita pe care trebuia s-o vad eu la capatul tunelului, dar n-am vazut-o, pentru ca m-am sinucis cu ochii inchisi.

     Daca vechii mei prieteni ar avea posibilitatea sa citeasca aceste randuri, s-ar bucura cu siguranta observand ca mi-am imbogatit vocabularul si alcatuiesc fraze mai extraordinare ca atunci cand eram vie. Acum, cu siguranta, directorul pitic nu ar mai sta pe ganduri si m-ar trimite la filiala de la Alesd direct in functia de assistent manager, functie prin intermediul careia as putea ca in fisa postului , pe langa cafele, sa mai fac urmatoarele:

- sa elaborez analize pe piata de termopane si pe piata de zarzavaturi si branzeturi, ca sa-l hranesc pe Herman naturist in interes de serviciu

- sa intocmesc planul evenimentului cand vine in delegatie la filiala directorul pitic, pentru un sex de vis

- sa stabilesc bugetul necesar pentru realizarea acestui sex, cu lumanari mirositoare inainte, plus 400 de Metaxa 7 stele, si cu o pizza ardeleneasca pentru dupa eveniment, ca se stie ca barbatilor li se face foame in acele clipe, ei consumandu-se foarte mult pentru bunul mers al evenimentului, atat fizic, psihic, cat si din punctul de vedere al zincului din organism

- sa negociez tarifele cu potentialii clienti din Alesd, intrucat directorul pitic trebuie sa fie de acord ca am si eu necesitati fiziologice si financiare de femeie si nu pot sa traiesc doar din salariu si delegatiile lui saptamanale, daca nu cumva hebdomadare, in caz ca nu-l lasa Cotoroantza sa-si traiasca si el viata lui de director plin de neprevazut si afaceri

- sa efectuez diferite activitati de relatii publice in discoteci si cluburi de noapte, in timpul noptii, pentru a garanta acapararea clientilor celorlalte firme de termopane din Alesd si pentru a demonstra ca filiala isi gaseste o justa justificare

- sa sustin prezentari pentru clienti prin dans la bara fixa (implicand si deplasari in localitatile invecinate, daca potentialii clienti sunt oameni insurati, seriosi si cu case secrete de vacanta si alte relaxari)

 

 

 

     Da, stiu, as fi putut sa fac multe daca as fi ramas printre oamenii de rand. Dar nu trebuie sa disperam, si de aici pot sa fac lucruri folositoare, dar si sa ma minunez de ce vad acolo, in cercul lor stramt. Din lumea umbrelor si a fantomelor care mangaie fete nevinovate ca Neverviolet, dar sparg cu ura si razbunare papusile gonflabile ale unor macho contrafacuti, am posibilitatea sa navighez prin lumea pe care am parasit-o in mod neasteptat, intr-un moment de inconstienta si cinism.

     In primul rand trebuie sa spun ca sunt foarte fericita ca disparitia mea prematura i-a apropiat sufleteste si trupeste pe cei mai tari comentatori ai mei: draga mea Neverviolet, care a era cat pe ce sa-si gaseasca obstescul sfarsit de durere, si-a aflat pana la urma alinarea in bratele dusmanului meu Estampille, prietenul gramaticii, cel care si-a transformat in sfarsit virgula in cratima si a dat shift+delete fisierului masturbarea la baieti.doc. Intr-o noapte i-am aparut in vis lui Neverviolet si i-am spus:

- Fata mea, uite care-i treaba. Este una pe weblog, una Tenya, care incearca sa ma imite, folosindu-se de numele meu real, pentru a-mi induce in oroare comentatorii, care ar crede ca mi-am simulat sinuciderea si nu-s o secretara de soi bun. Tu sa-mi iei apararea in continuare dovedeste-mi ca prietenia noastra in fine, am aburit-o si eu cum am putut. Apoi i-am mai spus sa se duca in audienta la directorul pitic si sa puna o pila pentru contabila cu ochelari, sa-i dea jobul meu, ca-i fata de fata si acum arata si destul de bine, dupa ce, la sugestiile mele din timpul vietii, a investit si ea din economiile maica-sii in niste ore de aerobic si-n lentilele alea de contact sexual. Pe deasupra s-a mai si infometat vreo luna cu iaurt Activia cu Bifidus esensis, care i-a provocat cufureala la stomac, asa ca a scapat de aproape toate kilogramele in plus mai are putin pe fund, dar e fata desteapta si pregatita de mine pentru a lua in piept viata, ce dra hm  Deci da, contabila cu lentile este acum noua secretara a directorului pitic, am reusit! Fara pile nu razbesti in lumea asta cruda si mercantila! Sper ca in continuare sa stie sa pastreze un blow-job de viitor alaturi de directorul meu. Ah, am totusi o umbra de suferinta profunda din cauza ei dupa ce mi-a luat locul in viata directorului, dupa ce mi-a luat garsoniera de lux de serviciu, cu tot cu Divina Comedia, cartea mea neterminata de suflet, dupa ce mi-a luat scaunul pe care faceam eu basicute acum vreo luna, da, ticaloasa a descoperit Solitaire-ul MEU! Si pe Herman L

 

 

 

 

 

 

P.S. Yupieeeee! Sfantul Petru, baiat bun, pe care l-am ajutat eu acum vreo doua nopti intr-o problema care nu suporta amanare, mi-a trimis un email de multumire si incurajare in noua mea viata cu aripi in curs de dezvoltare. Emailul avea si un attachment secret, cu niste coduri procurate pe sub mana de la un dirty little helper, fost traficant de carne vie, de pasare. Sunt atat de fericita acum pot sa public direct pe blogul meu de cand eram vie. Click!


Dleme

14 septembrie 2006
sa ma apropi de un punct, inseamna sa ma indepartez de altul. as putea oare, sa ma apropi fara sa ma indepartez?
 
 
ce se intimpla cu fradurile cind moare cosmeticiana? oare isi pierd ele puterea de a infrumuseta?

albatros si atit

14 septembrie 2006
“parca ne cunoastem de undeva…sau doar aici neam intilnit? aici da, da cu siguranta. te urmaresc fascint. vi mereu cu prietena ta. ea vorbeste si tu taci. taci si maninci din prajitura aia de ma-nebunesti. maninci incet, abea atingi frisca. la inceput iti pui un strop pe virful limbii, o plimbi apoi pe cerul guri si dintrodata, hulpava incepi sa inghiti de parca ar veni sfirsitul lumii.”
 

 

 aerul din jur mi se parea de plumb. ma apasa pe umeri, pe ochi, in urechi si timplele mi se zbateau. cred ca si un ochi mi se zbatea, poate stingul, poate dreptul. ii tineam infipti in podea si ma intrebam ce vroia acel om de la mine. am zbughito la toaleta, sa-mi pudrez nasucul si s-o caut pe z, care ma parasise si ma lasase prada acelui necunoscut care ma tulbura produnf si foarte adinc.

 

am revenit in cofetarie , cu speranta ca el a plecat, sau macar z sa intors. dar nu, nu. nici ea intoarsa, nici el plecat. mi-am ascultat inima si l-am privit. parea decupat dintro pictura de Rubens . desi invaluit in fumul pipei, am deslusit suvitele carunte, muschii ce vibrau sub camasa descheiata la un nasture si verigheta de pe inelarul sting.

 

mi-a atins aratatorul si m-am speriat. apoi mi-a atins degetul mijlociu si m-am speriat din nou. dar nu, nu de el. m-am speriat de furnicaturile pe care le simteam de la ultimul fir de par din cap si pana la unghia degetului mare de la picior.

 

“…zzz, nu-ti fie teama, albatros. vreau doar sa te gust in felul meu. sa te adulmec. sa te miros. vreau sa imi aduci degetele nespalate dupa ce le-ai bagat unde alegi tu sa le bagi. te intorci la mine si ma lasi sa ghicesc. va fi jocul nostru, de nimeni stiut. da, albatros? te intorci? te intorci la mine sa te gsut? ”

 

nu pot sa raspund. am amutit. sa fiu eu muta asta? dar z? unde e? toanta naibi a plecat fara sa-mi spuna. sper ca a platit consumatia. si acum? unde sa fug? sau sa ma duc incet? as putea sa ramin pe

 

loc, ca nu m-am spalat pe miini. am avut o presimtire. am simtit. am preasimtit ca imi va cere acest lucru minunat si atit de intim.

 


Dar eu totusi cine sunt? Doi roman

29 august 2006

Nici aici nu stiu cine sunt si nici macar unde sunt nu stiu. Nu stiu nici cum am murit pana la urma, daca de lama de cutit sau de lama de lama. Daca de cablu de fier de calcat sau de pastile. Daca de drag de Herman, daca de mila de contabila cu ochelari, daca de spleen, daca de somn. Si n-am vazut nici un tunel si nici o luminita, sa ma ia dra hm nu, aici nu trebuie sa pomenesc de el, altfel chiar ma ia si nu-mi mai cresc aripi. Am vazut un inger cu ochi frumosi, m-a intrebat daca m-am ratacit, i-am spus zambind ba nu si uite ce mi-a dat, conexiune la weblog.ro. Yupiiiieeee! Stiam eu ca pot sa conving pe oricine de orice, chiar si un inger. Mai rau e cu fumatul, mi-am uitat tigarile dincolo, iar aici n-am vazut inca nici un magazin. Numai flori, nori, flori, nori si creaturi zambitoare. Inca nu m-am obisnuit cu asta, ma gandesc numai ca la ce stare aveam eu acum doua nopti, nu putea sa-mi vina ideea sa bag vreo doua pachete de Virginia Slims in sutienul rosu, sa am pe drum. Ei, drumul a fost destul de scurt, nu ma plang, si nici nu prea mi-a fost gandul la fumat. De fapt, nici n-as avea cu ce sa fumez, aici nimeni nu are gura adevarata si nici plamani adevarati, creaturile sunt ca zmeul pe care am desenat chipul lui Herman. Oare God ma va iubi daca nu mai sunt virgina ? Ma mai invart putin pe aici si poate gasesc vreo modalitate sa fac rost de cartea aia de Dante, ca tare as vrea sa vad cum se termina. Doar am promis ca v-o povestesc si voua. Dar si mai mult as vrea sa pot s-o ajut pe contabila cu ochelari sa-si gaseasca job. Da Doamne!

-         Doamne?

-         Crizantema , acum sunt foarte obosit. Vorbim

maine

.


Epitaf (asa se zice?)

28 august 2006
De cand am auzit c-ai murit ma tarasc printre blocuri , merg drept fara tinta; ma izbesc de un zid … trec prin case de oameni… trec prin ibricul de ceai al vecinului meu si fac valuri…
Nu ti-am spus niciodata… Acum e-atat de tarziu…
Stateam si scrasneam din dinti de fiecare data la “LLLLL-ul” lui Herman… Imi venea sa urlu cand te-ai impiedicat si ai cazut pe masa iar animalul ala de Tase in loc sa te ajute a profitat de tine… Turbam de fiecare data cand omuletzii veseli faceau comentarii rautacioase – pana si reducere la lumanari doar ca sa ti-o tragi romantic…
N-am indraznit… Iarta-ma , crizantemo… Acum e prea tarziu…
Daca tu ai murit…
Eu la ce mai colaborez?…

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X